4:16 De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.
De aceea. [,,din care cauză”, KJV]. Perspectiva bucuriei şi a slavei viitoare e ceea ce îl face pe Pavel să întâmpine cu seninătate şi răbdare încercările şi strâmtorările care însoţesc lucrarea sa (cf.
Evrei 12,2). Trimişii Evangheliei rabdă vicisitudinile acestui pământ, deoarece trăiesc zilnic ca şi când Îl văd pe Cel ce este nevăzut” (Evrei 11,27). Ei sunt atât de încrezători în slava viitorului, încât toate experienţele vieţii acesteia nu fac altceva decât să adauge nădejde, bucurie şi credincioşie.
Omul nostru de afară. Adică trupul, partea vizibilă a omului, care trece sub măcinarea şi sfâşierea vieţii. ,,Omul lăuntric”, pe de altă parte, denotă natura spirituală renăscută a omului, care a fost şi este zilnic reînnoită de Duhul lui Dumnezeu (Romani 7,22; Efeseni 3,16; 4,24; Coloseni 3,9.1; 1 Petru 3,4). Procesul de reînnoire continuă fără încetare şi-l ţine pe om unit cu Dumnezeu. Pavel face referire constantă la această reînnoire (Romani 12,2; Efeseni 4,23; Tit 3,5). Un aspect al lucrării Duhului Sfânt este înnoirea credinciosului cu un plus de viaţă, energie, curaj şi credinţă în domeniul spiritual.
Lucrarea zilnică de reînnoire a Duhului în viaţă e ceea ce aduce restatornicirea deplină a chipului lui Dumnezeu în sufletul omului. În felul acesta, deşi omul din afară poate să îmbătrânească şi să treacă odată cu trecerea anilor, omul din interior continuă să crească în har atâta timp cât durează viaţa. Pavel putea să privească în linişte încercările vieţii, trecerea timpului, înaintarea în vârstă, durerea şi suferinţa şi moartea însăşi. În acelaşi timp, Duhul Sfânt i-a adus asigurarea nemuririi, un dar care avea să fie primit în ziua învierii (2 Timotei 4,8).
Fiecare creştin are nevoie de această înnoire zilnică, dacă nu vrea ca experienţa sa cu Dumnezeu să devină împietrită şi formală. Reînnoirea spirituală aduce o nouă lumină din Cuvântul lui Dumnezeu, noi experienţe ale harului pentru a fi împărtăşite cu alţii, o nouă curăţire a inimii şi a minţii. Prin contrast, cei care nu sunt născuţi din nou sunt de obicei preocupaţi de lucrurile care ţin de omul din afară: ce să mănânce, cu ce să se îmbrace şi cu ce să se distreze. Vezi Marcu 6,24-34.