4:14 Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe noi împreună cu Isus, şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi.
A înviat pe Domnul. După cum Pavel le explicase deja corintenilor pe larg (vezi 1 Corinteni 15,13-23), învierea lui Isus stătea ca o garanţie absolută a învierii tuturor celor drepţi, care va avea loc cândva.
Ne va învia. Nădejdea plină de încredere a lui Pavel în înviere e ceea ce îl face în stare să înfrunte moartea în linişte şi cu curaj. El experimentase deja o înviere spirituală în Hristos (Romani 6,4) şi aceasta este asigurarea triumfului viitor asupra morţii. El e sigur de viaţa veşnică (Romani 8,11; 1 Corinteni 15,12-22; 2 Timotei 4,8).
Cu Isus. [,,prin Isus”, KJV]. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) expresia ,,cu Isus”. Pavel se referă la învierea Domnului. El simte că propria sa înviere este tot atât de sigură. Isus a fost înviat ca cel dintâi din neamul răscumpărat (Apocalipsa 1,5), care i-ar cuprinde pe toţi convertiţii apostolului (1 Corinteni 15,20). În plus, Hristos e Cel care îi va aduce pe cei morţi la viaţă, în ziua de pe urmă (Ioan 5,25-29).
Ne va face să ne înfăţişăm. [,,ne va prezenta”, KJV]. Poate cel mai mare moment de bucurie pentru cei care biruiesc cu Hristos va fi prezentarea lor înaintea lui Dumnezeu Tatăl. Pavel anticipează cu mândrie prezentarea convertiţilor săi înaintea lui Hristos (cap. 11,2). Scripturile se referă de câteva ori la creştini ca fiind înfăţişaţi sau simplu ca fiind prezenţi înaintea lui Dumnezeu. Ei apar înaintea lui Hristos, în faţa scaunului Lui de judecată, pentru reabilitare, sau îndreptăţire (Romani 14,10-12; 2 Corinteni 5,10). Ei vor fi prezentaţi înaintea lui Dumnezeu la sărbătoarea nunţii Mielului, ca mireasă a Mielului (Apocalipsa 19,7-9), şi vor locui în prezenţa Lui (cap. 21,3).
Poate fi notat în trecere că limbajul acestui verset pare să lase a se înţelege că Pavel aştepta să moară înainte de revenirea Domnului său şi să aibă parte de înviere.