4:11 Căci noi cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.
Noi cei vii. [,,noi, cei care trăim”, KJV]. Pavel amplifică aici şi confirmă ceea ce deja afirmase în v. 10. Pentru ambasadorul Evangheliei din zilele acelea, viaţa şi moartea nu erau niciodată departe una de alta.
Totdeauna. În textul grecesc, acest cuvânt este într-o poziţie în care este accentuat. Pavel trăia în apropierea morţii (vezi la 1 Corinteni 15,29).
Pentru ca şi viaţa. Deşi permanent dat morţii, misionarul creştin continuă să trăiască, deoarece Hristos transmite propria Sa viaţă celui ce esenţialmente este muritor şi supus putrezirii (Ioan 3,36; 14,6; 1 Ioan 5,11.12).