4:10 Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.
Purtăm... în trupul nostru. Ici şi colo, pe corpul lui Pavel erau fără îndoială multe cicatrice care dădeau mărturie mută despre suferinţele lui pentru Hristos.
Omorârea. Literal, ,,moartea”. Pentru Pavel, aceasta era omorârea continuă, zilnică, făcută reală prin propria sa expunere constantă la pericolul morţii (Romani 8,36; 1 Corinteni 15,31; 2 Timotei 2,11). Prin această figură de stil, Pavel exprimă comuniunea lui intimă cu Hristos în suferinţele pe care este chemat continuu să le îndure. Aceasta constituia o mărturie vie pentru lume despre puterea Evangheliei. Iudaizanţii, care scăpau de persecuţie predicând o Evanghelie lipsită de viaţă, legalistă, nu puteau să ofere o astfel de dovadă (vezi Galateni 6,17).
Şi viaţa lui Isus. După cum cicatricele sale mărturiseau despre cât de aproape de moarte ajunsese Pavel, faptul că încă mai trăia dădea o mărturie elocventă despre puterea lui Hristos de a-l elibera de la moarte. De asemenea, viaţa lui Pavel mărturisea despre puterea lui Hristos de a-i elibera pe oameni de păcat şi a-i transforma după chipul Său (vezi Galateni 2,20).