3:15 Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor.
Până astăzi. La vreo 1.500 de ani după Moise şi la vreo 30 de ani după moartea lui Hristos.
Când se citeşte Moise. Primele cinci cărţi ale Bibliei au fost scrise de Moise şi au ajuns să fie recunoscute ca ,,Legea lui Moise”. Acestea erau citite cu regularitate în sinagogi (Fapte 15,5.21; vezi vol. V, p. 96, 97).
Peste inimile lor. Nu atât de mult asupra intelectului, cât asupra voinţei. Ei ar fi putut să creadă, dar au refuzat să facă lucrul acesta (vezi la Osea 4,6). În toată istoria lor ca naţiune, iudeii au vrut să fie orbi. Ei vedeau în ceea ce scrisese Moise numai ceea ce erau dispuşi să creadă (vezi vol. IV, p. 33). Erau pe deplin convinşi de incomparabila desăvârşise a ,,slovei” legii mozaice, dar au închis ochii faţă de ,,duhul” ei. Serviciile şi jertfele de la sanctuar Îl prefigurau pe Mielul lui Dumnezeu şi lucrarea Lui de mijlocire. Psalmi ca 22, 24 şi 110 îndreptau privirile cititorilor către Cineva mai mare decât David. Profeţiile din Isaia ar fi trebuit să-i determine să înţeleagă faptul că Mesia trebuia să sufere înainte de a domni ca Împărat. Ei Îl aşteptau cu adevărat pe Mesia, dar ca pe un Izbăvitor de vrăjmaşii străini, nu de păcat (vezi la Luca 4,19). Acelaşi văl de voită necredinţă ascunde adesea adevărul de privirea oamenilor de astăzi. Avem nevoie să ne apropiem de Scripturi cu mintea deschisă, gata să renunţăm la idei preconcepute şi să recunoaştem, să acceptăm adevărul, indiferent care ar fi el.