3:13 şi nu facem ca Moise, care îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător.
Nu... ca Moise. Vezi Exod 34,29-35. Pavel foloseşte imaginea năframei pentru a ilustra orbirea Israelului spiritual (2 Corinteni 3,14-16). Potrivit cu cele spuse de Pavel, slava trecătoare reprezenta tipurile şi ceremoniile care trebuiau să se sfârşească odată cu venirea marelui Antitip, Domnul Isus Hristos. Din cauza ,,măhramei”, spune Pavel, israeliţii nu erau în stare să vadă dispariţia slavei trecătoare sau să înţeleagă sensul ei. Ei credeau din toată inima că tipurile şi ceremoniile urmau să fie permanente. Ei le priveau ca fiind un scop în sine. Ei nu vedeau că sistemul tipic era temporar, provizoriu în natură, preînchipuind slava lui Hristos, care avea să vină.
Cu siguranţă, Moise nu a ascuns în mod deliberat adevărul şi nu a căutat să-i înşele pe israeliţi. El a proorocit despre Mesia şi a privit înainte, la perioada glorioasă a venirii Lui (vezi Deut. 18,15). Vălul, sau năframa, simboliza necredinţa iudeilor (vezi Evrei 3,18.19; 4,1.2; cf. PP 329, 30) şi refuzul lor de a-L vedea pe Hristos în slujba jertfelor.