3:12 Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală;
Fiindcă. În v. 7-11, Pavel pune în contrast slujba mozaică cu cea apostolică. Acum el prezintă rezultatele diferite ale celor două feluri de slujire, aşa cum sunt văzute în iudei (v. 13-16) şi în creştini (v. 17.18). Iudeii rămâneau orbi şi împietriţi în inimă. Pentru creştini, slujba ,,duhului” aducea libertate şi transformarea caracterului.
O astfel de nădejde. Adică nădejde în slava şi eficacitatea superioare ale slujbei ,,duhului” (cf. Tit 2,13).
Îndrăzneală. Literal, ,,deschidere”, ,,francheţe”, ,,curaj”. Cuvântul grecesc presupune şi ideea de francheţe, sinceritate şi curaj. Iudeii se temuseră să privească strălucirea divină de pe faţa lui Moise şi tremuraseră în faţa manifestării slavei divine pe Sinai. Moise era cu adevărat omul prin care vorbea Dumnezeu, dar era necesar să acopere slava divină de pe faţa sa, care atesta slujba lui. Dimpotrivă, în slujba cu mai multă slavă a lui Pavel nu era nimic care să fie ascuns. El putea să proclame adevărurile Evangheliei fără rezervă.