2:7 aşa că acum, este mai bine să-l iertaţi, şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire.
Mai bine. [,,dimpotrivă”, KJV]. După ce a făcut o incizie şi şi-a atins scopul, chirurgul pansează rana şi caută să-l readucă pe bolnav la starea de sănătate iniţială. Vinovatul din Corint fusese lipsit de comuniunea creştină din partea celor mai mulţi dintre membrii bisericii. Dar acum, întrucât se pocăise, disciplina ar fi fost mai departe una de răzbunare şi pedepsire şi ar fi tins să-l descurajeze să nu rămână ferm noii sale hotărâri.
Să-l mângâiaţi. Iertarea nu era de-ajuns. Biserica trebuia să-l primească pe acest frate care se întorcea, aşa cum primeşte Dumnezeu un păcătos pocăit. Vina trebuie iertată şi uitată. E datoria bisericii de a trata cu bunătate orice om cu adevărat pocăit (vezi Luca 15,7; Efeseni 4,32).
Să nu fie doborât. [,,să nu fie înghiţit”, KJV]. Sau ,,scufundat” ca în cazul înecului. Întristarea sau nenorocirea peste măsură de mare e adesea asemănată cu o inundaţie (vezi Psalmi 69,1; 124,2-5; Isaia 8,7.8). Noi spunem uneori că am fost copleşiţi de durere sau înecaţi în întristare. Pavel era cu adevărat preocupat de sufletul omului pocăit. Nu trebuie să existe nici un semn de respingere sau dispreţ din partea membrilor bisericii, ca nu cumva mâhnirea excesivă să-l copleşească şi să-l doboare înapoi în păcat.