2:6 Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost dată de cei mai mulţi;
Destul. Scopul disciplinei bisericeşti fusese atins; vinovatul se pocăise şi era timpul acum de a i se acorda din nou încrederea şi părtăşia fraţilor. Disciplina creştină este o lucrare a iubirii, nu a răzbunării. Ţinta ei este nu răzbunarea, ci refacerea. Ea trebuie să înalţe poruncile lui Dumnezeu şi să menţină ordinea bisericească. Ea trebuie să-i apere pe ceilalţi membri ai bisericii şi să ocrotească bunul nume al bisericii. Totuşi, ar trebui ca ori de câte ori e cu putinţă, să-l conducă pe păcătos la pocăinţă. Ea trebuie să servească drept avertizare pentru alţi posibili făptuitori şi drept o piedică în repetarea faptei rele.
Pedeapsa. Sau ,,sancţiunea” presupunând o judecată meritată.
Cei mai mulţi. [,,a multora”, KJV]. Adică majoritatea. În cazul acela, biserica se conformase recomandării lui Pavel, dar decizia nu fusese unanimă. Fără îndoială că minoritatea disidentă îi cuprindea pe unii care fuseseră ei înşişi mai neatenţi în privinţa moralităţii, membri ai partidei iudaizante. Câţiva care nu fuseseră de acord cu amestecul lui Pavel în cazul acesta tăgăduiau autoritatea lui sau obiectau împotriva unei pedepse atât de aspre. Disciplina vindecătoare – în contrast cu disciplina pedepsitoare – cere răbdare şi înţelegere. În cazul acesta, ea devenise răspunderea întregii biserici (vezi 1 Corinteni 12,20-27). Pavel ar fi putut să ia opoziţia acestei minorităţi ca pe un afront personal şi să fi răspuns cu asprime şi răzbunare la răstălmăcirea şi critica lor, dar el n-a făcut aşa.