2:1 Am hotărât dar în mine, să nu mă întorc la voi cu întristare.
Mă întorc. [,,vin din nou”, KJV]. Literal, această ultimă parte a versetului 1 este: ,,nu din nou în întristare să vin la voi”. Dacă ,,din nou” se referă la ,,întristare”, înţelesul este: ,,nu vă voi face a doua vizită plină de supărare”. Potrivit cu această interpretare, Pavel făcuse deja o vizită dureroasă după vizita iniţială din Fapte 18,1-18. Dacă ,,din nou” se referă la ,,vin”, înţelesul este: ,,Nu aş vrea ca doua mea vizită la voi să fie una plină de supărare”. Potrivit cu această interpretare, Pavel nu mai fusese la Corint de la prima sa vizită.
În favoarea punctului de vedere a două vizite anterioare, dintre care a doua fusese făcută ,,cu întristare” sunt de obicei citate textele din 2 Corinteni 12,14; 13,1. Totuşi, construcţia gramaticală din original a acestor pasaje nu e concludentă (vezi comentariul acolo). În favoarea unei singure vizite anterioare poate fi notat că nici Luca, nici Pavel nu menţionează sau nu fac o aluzie clară la o a doua vizită anterioară. Nu era nimic supărător – în sensul intenţionat aici – în legătură cu vizita din Fapte 18,1-8. Iar pasajele din cap. 19,8.10 şi 20,31 fac cât se poate de clar faptul că nu a fost o întrerupere în lucrarea de la Efes – singura perioadă în care s-ar fi putut face o a doua vizită – pentru o călătorie la Corint. Dacă ar fi fost o astfel de călătorie, ar părea logic să se facă cel puţin o menţiune scurtă şi clară despre ea în Fapte sau Corinteni. În 2 Corinteni 1,19, Pavel vorbeşte despre prima lui vizită la Corint ca şi cum n-ar mai fi fost acolo de atunci. În v. 15 el vorbeşte despre o vizită pe care ar fi avut de gând să o facă, dar pe care se pare că ar fi amânat-o, considerând-o un ,,al doilea har”.
În cap. 2,1-4, Pavel continuă cu explicarea hotărârii sale de a nu merge de la Efes direct la Corint, explicaţie începută în cap. 1,15. Corintenii s-ar fi putut să-şi închipuie că Pavel doreşte să stăpânească peste ei (vezi la cap. 1,24), deşi deplângea păcatele şi răceala lor faţă de el. Singurul lui gând era binele corintenilor, ca persoane în parte şi ca biserică.
Întristare. Gr. lupe, ,,tristeţe”, ,,mâhnire”, ,,durere.”