2:16 pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?
o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este deajuns pentru aceste lucruri?
Pentru aceştia. [,,pentru acela”, KJV]. Hristos este viaţa sau moartea pentru oameni, după cum Îl primesc sau Îl resping. Lucrurile se întâmplă în mod inevitabil aşa, deoarece El este singurul izvor al vieţii. Din momentul când este confruntat cu adevărul, aşa cum este el în Hristos, nimeni nu poate evita să ia o hotărâre. Acest contrast dintre efectul salvator al Evangheliei şi efectul contrar, de condamnare, e sugerat adesea în Noul Testament (vezi Ioan 3,19; 15,22; 1 Corinteni 1,18.23.24). Pomul sădit pe un teren bun primeşte viaţă de la soare, dar putrezeşte şi se descompune dacă este smuls şi lăsat în bătaia acestuia, pe pământ. Lumina soarelui topeşte ceara, dar întăreşte lutul. Diferenţa e în însăşi substanţa. La fel stau lucrurile şi cu inimile omeneşti, unele sunt înmuiate, altele se întăresc, în funcţie de răspunsul lor la Evanghelie.
Cine este de ajuns? [,,cine e destoinic”, G.Gal.]. Întrebarea este retorică. Pavel simte solemnitatea răspunderii care se stă asupra lui pentru mântuirea oamenilor. Acest simţ al răspunderii era un factor important, care contribuie la succesul lui şi care îl făcuse să fie atât de sensibil la stările de lucruri din Corint (vezi la v. 13). Această preocupare deosebită se datorează înţelegerii importanţei sarcinii primite şi a valorii sufletelor. Slujitorul care crede cu adevărat adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, îndeosebi acelea privitoare la apropierea sfârşitului timpului, nu poate fi nepăsător faţă de oamenii pierduţi.
Slujitorul Evangheliei este răspunzător de felul cum trăieşte, de ceea ce predică şi de credincioasa propovăduire a soliei sale. Răspunderea de ambasador al lui Dumnezeu o depăşeşte pe aceea a oricărei alte chemări. Atunci când ambasadorul lui Hristos e un exemplu viu al soliei pe care
o proclamă şi când trăieşte în contact neîntrerupt cu Acela pe care Îl reprezintă, numai atunci poate aştepta să fie ,,destoinic pentru aceste lucruri”.