2:13 n-am avut linişte în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit; de aceea, mi-am luat ziua bună de la fraţi, şi am plecat în Macedonia.
N-am avut linişte. Starea de îngrijorare a lui Pavel a continuat până când, în cele din urmă, la întâlnit pe Tit în Macedonia. Atât de copleşitoare era îngrijorarea sa, încât nu a putut zăbovi în Troa ca să predice, deşi perspectivele erau strălucite acolo. Aici se poate vedea interesul profund al lui Pavel faţă de convertiţii săi. Nicăieri nu ni se mai relatează că Pavel ar fi renunţat la ,,o uşă deschisă”. Lucrătorul cel mai eficient în slujba lui Dumnezeu nu e întotdeauna mai presus de emoţia profundă care poate să-l descumpănească şi să-l împiedice să-şi continue lucrarea pentru un timp. În timp ce criza ameninţa lucrarea lui Hristos în Corint, Pavel n-a putut nici să afle odihnă, nici să-şi concentreze forţele în alte activităţi.
În Macedonia. Macedonia era în drumul spre Corint şi acolo Pavel se aştepta să-l întâlnească pe Tit mai repede decât la Troa.