13:5 Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.
Încercaţi-vă. [,,Cercetaţi-vă,” KJV]. Începând cu versetul 5, Pavel nu se mai concentrează asupra propriei persoane, ci îi provoacă pe corinteni să se analizeze sincer pe ei înşişi. Sunt ei creştini adevăraţi? Fiecare urmaş al lui Hristos poate cerceta cu folos propria sa viaţă în fiecare zi. Dacă ne vom critica pe noi mai mult, îi vom critica pe alţii mai puţin.
Pe voi înşivă. În textul grecesc, cuvântul acesta stă în poziţie emfatică, ca şi cum Pavel ar fi zis: ,,Pe voi înşivă trebuie să vă cercetaţi.” A doua propoziţie ar zice la fel: ,,Pe voi înşivă trebuie să vă puneţi la încercare.” Mulţi dintre corinteni erau gata mai mult să se aşeze pe scaunul de judecată împotriva altora decât împotriva propriei lor persoane (vezi 1 Corinteni 11,31.32; cf. Galateni 6,4).
Înainte de a fi în măsură să-i judece pe alţii, oamenii ar trebui să se analizeze pe ei înşişi. La încercarea la care îi supunem pe alţii ar trebui să fim dispuşi să ne supune pe noi înşine (vezi la Matei 7,1-5). Bârna trebuie scoasă din propriii noştri ochi. Oamenii sunt în general dispuşi să privească prea favorabil asupra propriei persoane, asupra propriului caracter şi asupra propriei importanţe. De obicei, se dau înapoi de la cercetarea de sine ca nu cumva să descopere că nu sunt tot ce ei ar dori să fie. Puţini oameni pot suporta să se vadă aşa cum sunt în realitate. Priveliştea este prea tulburătoare pentru eul lor. Fără leacul iubirii şi iertării divine, astfel de descoperiri personale îi pot împinge pe oameni la demenţă şi chiar la sinucidere. În loc de a se privi în faţă, aşa cum sunt în realitate, ei îşi îndreaptă atenţia asupra greşelilor altora. Făcând aşa, ei pierd din vedere propriile greşeli şi ajung să se convingă că sunt mult mai buni decât alţi oameni. Comparaţi cu 2 Corinteni 10,12. În ceea ce priveşte paşii pe care cercetarea de sine trebuie să-i urmeze în mod corespunzător, vezi la cap. 7,9-11.
În credinţă. Nu într-un sens doctrinar, ci practic. Pavel se referă la o adâncă convingere cu privire la legătura personală a omului cu Dumnezeu, la încrederea şi sfânta înflăcărare născute din credinţa în Hristos, ca Domn şi Mântuitor. Mulţi creştini cu numele consideră că e de ajuns să se cerceteze asupra unor probleme secundare, cum ar fi: apartenenţa ca membru, frecventarea bisericii, darea de zecimi şi daruri şi ţinerea Sabatului. Cu singuranţă, acestea nu trebuie să fie neglijate. Dar există lucruri cu mai mare greutate care cer atenţie (vezi la Mica 6,8; Matei 19,11-22; 23,22). Lucrurile care sunt de o însemnătate mai mare pot fi: experienţa personală cu harul mântuitor, transformator al lui Hristos; loialitatea absolută faţă de toată voia descoperită a lui Dumnezeu; sinceritatea motivelor şi un interes neegoist pentru semeni şi serviciul neegoist în favoarea lor.
Încercaţi-vă. [,,Probaţi-vă,” KJV]. Gr. dokimazo, ,,a pune la probă”, ,,a cerceta cu de-amănuntul.” Acesta este un cuvânt mult mai tare decât ,,a cerceta.” Dokimazo e folosit cu privire la probarea aurului şi argintului (cf. Iov 23,10).
Hristos este în voi. Adică, trăind principiile vieţii Lui desăvârşite în vieţile voastre (vezi la Romani 8,3.4; Galateni 2,20).
Lepădaţi. Gr. adokimoi, literal ,,nu au trecut proba.” Nereuşita de a trece cu bine încercarea era o dovadă că Hristos nu era în ei şi că ei nu erau creştini adevăraţi.