13:14 Harul Domnului Isus Hristos, şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi! Amin.
Harul. Vezi la Romani 3,24; 2 Corinteni 1,2. Versetul acesta, care mai târziu a ajuns să fie cunoscut ca benedicţiunea apostolică, apare în forma lui completă doar aici, în Noul Testament. Încă de la început, ea a ajuns să facă parte din liturghia bisericească. Mai era pronunţată şi la botezul noilor credincioşi şi la încheierea adunărilor creştine.
Împreună cu Matei 28,19, versetul acesta constituie cel mai explicit şi complet rezumat al doctrinei trinităţii (vezi la nota suplimentară la Ioan 1). Ordinea numelor Dumnezeirii aşa cum e dată aici diferă de cea din Matei. În general, în epistolele lui Pavel numele Tatălui îl precede pe acela al Fiului (Romani 1,7; 1 Corinteni 1,3; 2 Corinteni 1,2). Aici ordinea este inversată. Formula Vechiului Testament de binecuvântare la încheierea unei adunări, binecuvântarea aaronică, cuprindea şi ea trei nume (Num 6,24-26). Proba oricărei experienţe creştine adevărate este comuniunea cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt.
La scurt timp după expedierea acestei scrisori, Pavel a mai făcut o vizită la Corint şi a petrecut trei luni acolo (Fapte 20,1-3), timp în care a scris epistolele către romani şi către galateni. Faptul că a putut face lucrul acesta sugerează că cei din Corint primiseră a doua lui epistolă şi acţionaseră în armonie cu sfatul dat acolo. În scrisoarea lui către romani, Pavel lasă să se înţeleagă că avusese parte de o bună primire la Corint (Romani 16,23). În plus, strângerea de ajutoare pentru săraci la Corint se dovedise a fi reuşită (Romani 15,26-28). Relatările creştine timpurii nu conţin informaţii în plus cu privire la biserica din Corint până la finele secolului, când Clement din Roma lea adresat o scrisoare.
Comentarii ale lui Ellen G. White
5 CSW 96; CT 194; DA 314; Ev 91; EW 27; FE 214, 266; MYP 83, 122; 1T 188, 263; 2T 71,
81, 251, 316, 511, 552; 5T 103, 163, 610; 7T 252, 257, 285; 8T 103, 299,
8 GC 10111 4T 20; 5T 248