12:5 Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar întrucât mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.
Mă voi lăuda. Adică, fală. Pavel avea orice drept, omeneşte vorbind, să se laude cu faptul că era deosebit de onorat de Dumnezeu, că avea acces special şi direct la prezenţa divină. El ar fi putut folosi aceasta ca un temei pentru a pretinde onoare şi autoritate specială, dar nu a făcut aşa ceva. El a ales să-şi ţină eul la distanţă.
Cu mine însumi. Deşi experienţa îl marca pe Pavel ca primitor al unei onoare speciale de la Dumnezeu, el îşi dădea seama că aceasta nu era o onoare pentru el, personal (vezi 1 Timotei 1,15), şi a refuzat să-şi asume vreo onoare.
Slăbiciunile mele. Vezi la v. 9.