12:2 Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie).
Cunosc un om. [,,Am cunoscut un om,” KJV]. Că Pavel vorbeşte despre sine e evident din (1) faptul că referirea sa la viziuni este în mijlocul unei relatări de evenimente legate de propria sa viaţă şi slujbă; 2) faptul că în v. 7 el prezintă aceste viziuni şi descoperiri ca făcute direct lui şi 3) faptul că foloseşte persoana a treia pentru a evita aparenţa de laudă. Ioan, datorită modestiei şi umilinţei sale creştine, la fel a evitat de a se identifica (Ioan 13,20.24; 19,26; 21,20).
Acum paisprezece ani. Cu vreo 20 de ani înainte, Pavel Îl întâlnise pe Hristos pe calea către Damasc (Fapte 9,1-7). Data scrierii epistolei este aprox. 57 d.Hr. Paisprezece ani mai înainte ar fi cam pe vremea când Barnaba l-a adus pe Pavel în Antiohia (Fapte 11,25.26). În ce priveşte o cronologie ipotetică a vieţii şi lucrării lui Pavel, vezi p. 97-102.
Al treilea cer. Sau ,,paradis” (v. 4; vezi la Luca 23,43). Întâiul ,,cer” al Scripturii este atmosfera, al doilea este acela al stelelor, iar al treilea locaşul lui Dumnezeu şi al fiinţelor cereşti. Pavel ,,a fost răpit” în prezenţa lui Dumnezeu.
Dacă a fost în trup. În viziune, omul este complet inconştient cu privire la lucrurile pământeşti. Perceperea celor văzute şi auzite în viziune, şi uneori participarea la scenele prezentate, sunt tot atât de reale pentru conştiinţa sa ca şi experimentele senzoriale normale ale vieţii.