12:14 Iată că sunt gata să vin a treia oară la voi; şi tot nu vă voi fi o sarcină; căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. Ce-i drept, nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor.
A treia oară. Întâia vizită a lui Pavel la Corint este amintită în Fapte 18,1. Nu există nici o referire a unei alte vizite, care să fi avut loc între vizita aceea şi cea pe care apostolul aşteaptă să o facă în viitorul apropiat. Gramatical e posibil să se înţeleagă ,,a treia oară” cu referire fie la entuziasmul lui de a veni, fie la vizita însăşi. Aceia care preferă primul sens sugerează că a doua vizită nu s-a materializat şi că, deşi aceasta este a treia oară în care el făcuse planuri să viziteze Corintul, urma să fie numai a doua vizită acolo. În ansamblu, prima lui vizită, când a înfiinţat biserica, fusese plină de succes. Aceia care preferă al doilea sens consideră că Pavel a făcut o a doua vizită înainte de a scrie 2 Corinteni, lucru sugerat de repetate ori în epistola aceasta – o experienţă scurtă, dureroasă, umilitoare care Pavel nădăjduia să nu se mai repete când avea să vină iarăşi (vezi 2 Corinteni 2,1; cf. 12,21). Singura perioadă pentru o asemenea vizită ar fi fost în decursul celor trei ani pe care el îi devotase înfiinţării unei biserici la Efes. Dacă a avut loc o astfel de vizită, atunci aceasta a fost, după toate probabilităţile, cerută de refuzul bisericii de a-i urma instrucţiunile din epistola anterioară (vezi p. 822; vezi la cap. 13,1).
Nu vă voi fi o sarcină. Adică, din punct de vedere financiar. Pavel urma să continue procedeul lui de întreţinere prin mijloace proprii.
Nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. [,,Nu ale voastre, ci pe voi,” KJV]. Preocuparea pentru corintenii înşişi, nu pentru bunurile lor materiale. Interesul lui Pavel era concentrat exclusiv pe ajutarea corintenilor să-şi asigure comori în cer şi să-şi întoarcă privirile de la fleacurile ieftine ale pământului (vezi la Matei 6,19-34; Ioan 6,27). El nu era dispus să ia şi nu putea să ia nimic de la ei ca întreţinere materială, până nu era sigur de inimile lor. Aşa e şi cu Dumnezeu, care ia totdeauna iniţiativa (Psalmi 27,8; Ioan 4,23; Romani 5,8).
Părinţi pentru copiii lor. Pavel îşi apără poziţia folosindu-se de o analogie. Legătura lui cu cei din Corint era aceea a unui părinte spiritual cu copii în credinţă (1 Corinteni 4,14.15). Ei erau însă creştini imaturi, ,,prunci în Hristos” (1 Corinteni 3,1.2). Pavel nu vrea să spună că copiii nu ar trebui să se îngrijească de părinţii lor; porunca a cincea lasă clar să se înţeleagă că ei trebuie să se îngrijească de ei. Dar în timpul copilăriei şi tinereţii, răspunderea principală le revine în mod special părinţilor.