12:10 De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.
Simt plăcere. I-a plăcut Domnului, atunci îi va plăcea şi lui Pavel. Dumnezeu ştia mai bine, şi Pavel era mulţumit ca lucrurile să fie aşa. Nevoi. Sau ,,necazuri,” ,,greutăţi,” ,,strâmtorări.”
Atunci sunt tare. Paradoxul creştin e că ocaziile de slăbiciune pot fi transformate în ocazii de tărie. Înfrângerea poate totdeauna fi transformată în biruinţă. Adevărata tărie de caracter se dezvoltă din slăbiciune, care, în neîncredere în eu, e predată voii lui Dumnezeu. Un om puternic în propria sa tărie tinde să fie încrezător în sine, în loc de a se sprijini pe Dumnezeu, şi adesea nu-şi dă seama de nevoia sa de har dumnezeiesc. Marii eroi ai Bibliei au învăţat acelaşi lucru, bărbaţi ca Noe, Avraam, Moise, Ilie, Daniel. Numai aceia a căror slăbiciune şi nesiguranţă sunt pe deplin cufundate în fericita voie a lui Dumnezeu cunosc ce înseamnă a avea adevărata putere.