11:3 Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.
Amăgit. Sau ,,înşelat”. Pavel se teme că aceşti apostoli mincinoşi – trimişii lui Satana – îi vor amăgi pe corinteni, aşa cum şarpele a amăgit-o pe Eva. În ambele cazuri, Satana şi-a folosit iscusinţa în alcătuirea planului de uneltire (Geneza 3,1-11; Ioan 8,44; 1 Ioan 3,8). Din cauză că şarpele a devenit unealta lui Satana pentru ispitirea lui Adam şi a Evei şi pentru intrarea păcatului în lume, Scripturile vorbesc de obicei despre Satana numindu-l ,,şarpe” (Apocalipsa 12,9; 20,2). Teologia lui Pavel pleacă de la premisa că momentul de cădere a omului a fost un eveniment istoric (vezi la Romani 5,12-19).
Şiretlicul. [,,subtilitatea”, KJV; ,,viclenia”, G.Gal.]. Sau ,,şiretenie”, ,,isteţime”. Înşelăciunea este instrumentul lui Satana (Ioan 8,44; Apocalipsa 20,8). Fără ea, el n-ar avea nici un succes.
Gândurile. Gr. noemata, ,,gânduri” (vezi la cap. 10,5). Obiectul special al atacurilor lui Satana e mintea omului (Ioan 12,40; vezi la 2 Corinteni 10,4.5). În Corint, coruperea gândurilor credincioşilor s-a făcut prin mijlocirea învăţătorilor mincinoşi. Satana corupe gândurile, pervertind şi împietrind conştiinţa. Lucrarea lui este opusă celei a Evangheliei, care curăţă conştiinţa.
Satana îşi săvârşeşte lucrarea ticăloasă orbind mintea oamenilor faţă de adevăr, împietrindule şi înşelându-le inima şi făcând în aşa fel încât pasiunile să pună stăpânire pe raţiune şi s-o înrobească. El face ca bărbaţi şi femei să pună la îndoială iubirea lui Dumnezeu şi caută să-i lipsească de puterea de a alege ce este drept. El le ocupă mintea cu orice şi cu de toate şi-i face să nu mai aibă timp şi nici dorinţă de Hristos, de neprihănirea şi de împărăţia Lui (Luca 21,34-36). El caută să înfiltreze în fiecare minte vrăjmăşia şi răzvrătirea faţă de Dumnezeu (Romani 8,7; Iacov 4,4).
Să nu se strice. [,,să fie stricate”, KJ]. Sau ,,corupte”. În Apocalipsa 19,2, ,,stricat” e folosit la modul figurat pentru lipsa castităţii maritale. În Biblie, infidelitatea după logodnă era considerată aproape echivalentul adulterului după căsătorie (vezi la Matei 1,18.19). Spiritual vorbind, ca intermediar între mireasă şi Mirele ceresc, păzitorul şi protectorul miresei alese trebuie să dea socoteală cu privire la biserica din Corint şi nu îndrăzneşte să fie nepăsător. De aceea, el veghează asupra ei cu ,,o gelozie după voia lui Dumnezeu” (2 Corinteni 11,2) şi îi consideră pe conducătorii mincinoşi nişte aspiranţi rivali la mâna şi inima ,,fecioarei”.
Curăţia şi credincioşia. [,,simplitatea”, KJV]. Sau ,,sinceritatea”. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) adăugarea cuvintelor ,,şi curăţia”. Pavel vorbeşte aici despre credinţa sinceră în Hristos şi devotamentul faţă de El (cf. Iacob 1,8). El insistă în repetate rânduri asupra virtuţii credincioşiei în Hristos.
Afirmaţia din 2 Corinteni 11,3, referitoare la posibilitatea de a se strica ,,de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos”, neagă vehement învăţătura că cineva nu poate cădea din har şi că ,,odată mântuit” el e ,,pentru totdeauna mântuit” (vezi la Ioan 3,18-21; Galateni 5,4). Chiar şi Lucifer, creat desăvârşit în frumuseţe şi caracter, a căzut din curăţia şi ascultarea lui de la început. Pavel recunoaşte clar posibilitatea anulării căsătoriei credincioşilor cu Hristos prin puterea distructivă a lui Satana. Când are loc aceasta, unirea dintre Hristos şi ,,mireasa” este ruptă.
Instrucţiunile lui Dumnezeu către Adam şi Eva în grădina Eden erau cu adevărat simple. El na lăsat nici o umbră de îndoială cu privire la ceea ce cerea de la ei şi ce li s-ar fi întâmplat dacă erau neascultători. Dumnezeu le-a dat un motiv clar să nu mănânce din pomul oprit; Satana a oferit câteva motive plauzibile în favoarea consumării fructului oprit. Cât de simplă este definiţia şi interpretarea păcatului date de Dumnezeu (Matei 5,21.22.27.28; 1 Ioan 3,4)! Cât de simplă este invitaţia de a veni la Hristos (Isaia 55,1; Apocalipsa 22,17)! Cât de clară este calea adevărului şi a neprihănirii şi cât de sinuoasă e calea întunericului şi a erorii (Ioan 3,19-21)! Cât de simple şi explicite sunt asigurările lui Dumnezeu şi cât de transparente sunt făgăduinţele Lui (2 Corinteni 2,1)! Cât de simplă şi de adevărată este iubirea reală în contrast cu confuzia din inima împărţită! Cât de dreaptă şi strâmtă este calea neprihănirii şi a vieţii în contrast cu calea largă şi întortocheată a păcatului şi a morţii (Matei 7,13.14)!