11:2 Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.
Sunt gelos. Gr. zeloo, ,,a arde de zel”. Folosit într-un sens bun, înseamnă a fi plin de entuziasm în urmărirea binelui, a fi plin de zel. Aici, Pavel este adânc preocupat ca nu cumva corintenii să fie amăgiţi şi corupţi de apostolii mincinoşi. Într-un sens rău, zeloo exprimă rivalitate invidioasă şi certăreaţă. În sensul bun, se spune că Dumnezeu e gelos pentru poporul Său. El nu va suferi nici un rival.
Gelozie după voia lui Dumnezeu. Dumnezeu apreciază iubirea poporului Său şi resimte adânc orice micşorare a afecţiunii lor (vezi Ezechiel 18.31:33.11; cf. Exod 20,5; 34,14; Deuteronom 4,24; Iosua 24,19; Zaharia 8,2). Pentru un timp, corintenii transferaseră sentimentele lor bune faţă de Pavel asupra unui rival al acestuia. Preocuparea lui Pavel pentru ei nu era o gelozie meschină, omenească, ci ca aceea a lui Dumnezeu.
V-am logodit. [,,v-am dat în căsătorie”, KJV]. Adică v-am dat în căsătorie sau v-am logodit. În vechime era folosit un intermediar pentru a face aranjamentele de căsătorire a unui fiu sau a unei fiice (vezi Matei 15,1-13; 1 Corinteni 7,36-38; vezi la Geneza 24). Pentru scopuri practice, logodna era tot atât de obligatorie ca şi căsătoria însăşi. Aici, Pavel era mijlocitorul dintre Hristos şi biserică.
Mireasa aleasă fie rămânea acasă cu părinţii ei, fie era încredinţată grijii şi protecţiei unor prieteni de încredere ai mirelui, până când soţul ales urma să vină să o ia. Adesea, trecea vreme îndelungată între logodnă şi căsătorie, dar în tot acest timp, comunicarea între viitorul soţ şi viitoarea mireasă era făcută prin intermediul ,,prietenului” de încredere (vezi Ioan 3,29). De asemenea, cădea în sarcina lui să o educe şi să o pregătească pe mireasă pentru ziua când soţul ei urma să vină. Răspunderea ,,prietenului” era considerată sacră. Necredincioşia din partea miresei alese era uneori pedepsită cu moartea.
Aici, Hristos este Mirele, biserica din Corint este mireasa aleasă, iar Pavel este ,,prietenul” Mirelui. Pavel fusese acela care aranjase logodna dintre credincioşii corinteni şi Hristos (cf. Romani 7,1-6) şi el era dornic ca biserica din Corint să rămână curată şi nepătată.
Căsătoria este folosită deseori în Biblie ca o ilustraţie a legăturii dintre Hristos şi poporul său (Isaia 54,5; 62,5; Ier 3; Ezechiel 16,8-63; Osea 2,18-20; Efeseni 5,25-32). Marele preot, care Îl prefigura pe Hristos, avea permisiunea să ia în căsătorie numai o fecioară curată (Levitic 21,10-14). Aşteptarea plină de dor a bisericii e să-L întâlnească pe Hristos faţă în faţă.
Să vă înfăţişez. [,,să vă prezint”, KJV]. Momentul suprem al ritualului de căsătorie în vechime survenea când mirele se înfăţişa să-şi ceară mireasa şi să o însoţească spre casa lui, la petrecerea de nuntă. Ca prieten al Mirelui, Pavel se gândeşte la bucuria sa când Hristos va reveni şi el va putea să-I prezinte biserica din Corint. Va fi o zi de bucurie aceea când mireasa va privi faţa lui Hristos şi va admira persoana Sa plină de glorie (1 Corinteni 13,12; 1 Corinteni 13,12; 1 Petru 1,7.8; 1 Ioan 3,2). Mirele va privi atunci la mireasa Lui, împodobită în veşmintele curate, albe, ale neprihănirii şi, mulţumit (Isaia 53,11; Ţef 3,17), o va duce în casa Tatălui Său (Ioan 14,1-2).