11:1 O, de aţi putea suferi puţintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiţi-mă!
De aţi putea. [,,fie voia lui Dumnezeu”, KJV; ,,facă-se”, G.Gal.]. În capitolele 11 şi 12, Pavel caută să-şi justifice pretenţia la slujba şi autoritatea apostolică şi în felul acesta să contracareze tactica potrivnicilor săi, lăudându-se cu slăbiciunea, dar şi cu puterea lui Dumnezeu. Laudele potrivnicilor săi subliniau şi exagerau slăbiciunile şi neajunsurile lui Pavel, presupuse sau reale, implicând, prin contrast, propria lor capacitate cu care se lăudau ca apostoli (vezi la cap. 10,10). Cuvintele ,,lui Dumnezeu” [KJV] nu sunt în textul grecesc, ci au fost adăugate de traducători.
Suferi... din partea mea. [,,să mă suferiţi, KJV; ,,răbdaţi de la mine”, G.Gal.]. Pavel ar prefera să nu se laude nici măcar puţin cu slăbiciunile sale, lucru pe care este pe punctul să-l facă, şi le cere să aibă bunăvoinţa de a-l asculta.
Nebunie. [,,nebunia mea”, KJV; ,,nerozie”, G.Gal.]. Anumite expresii apar de repetate ori în capitolele 11 şi 12: (1) ,,a suferi” şi ,,a îngădui” (ambele de la anecho, cap. 11,1.4.19.20); (2) ,,nebunie” şi ,,nebun” (cap. 11,1.16.17.19; 12,6.11). Se pare că adversarii lui Pavel demonstraseră că apostolul ar fi nebun şi acum, ,,nebun” fiind, se laudă cu ,,slăbiciunile” sale (cap. 11,30) şi vorbeşte apologetic despre lauda sa ca ,,nebunie”. A se lăuda aşa cum făceau criticii lui Pavel era, pentru el, nebunie de cea mai joasă speţă, un fel de laudă pe care el o considera total incomparabilă cu umilinţa sa dispusă să se jertfească, cu demnitatea sa liniştită şi cu răspunderea apostolică. O astfel de laudă este total opusă spiritului lui Hristos (Filipeni 2,5-8). Pavel considera o nebunie să fie pus în situaţia (vezi la 2 Corinteni 10,8-13-18; 12,10.11) să-şi apere autoritatea apostolică; părea necesar să se angajeze în ceea ce ar fi putut fi luat drept laudă (cap. 11,16). În lauda lui, Pavel atrage atenţia asupra câtorva lucruri:
Apostolia lui – titlul, slujba şi autoritatea lui – ca fiind în nici un fel inferioară celei a ,,apostolilor aceştia nespus de aleşi” (v. 5) [,,celor mai de seamă apostoli”]. Predicarea Evangheliei de către el fără a primi plată sau susţinere materială de la nici unul din credincioşii corinteni, în timp ce potrivnicii lui pur şi simplu îi jefuiseră (cap. 11,7-10.19.20; 12,13-
18).
Egalitatea lui la moştenire (cap. 11,22)
Lucrările lui numeroase (cap. 11,23)
Suferinţele, încercările şi persecuţiile sale incredibile pentru Hristos (cap. 11,23-33)
Viziunile şi revelaţiile primite de el (cap. 12,1-5)
,,Ghimpele” din trupul său (cap. 12,7-10).
Dacă lauda e ceva potrivit, Pavel are multe cu care s-ar putea mândri. Prin comparaţie, cu ce
aveau să se laude vrăjmaşii săi? Prin acest mijloc, el arată cât sunt de nefondate pretenţiile lor arogante. Motivul pentru care el vorbeşte cu îngăduinţă despre sine şi ostenelile sale este acela de a-i ajuta pe corinteni să-şi dea seama şi să aprecieze ceea ce făcuse printre ei, ca să nu se mai lase manipulaţi de apostolii mincinoşi, astfel încât să dispreţuiască persoana şi solia lui, nimicind astfel roadele ostenelilor sale.
Suferiţi-mă! [,,suportaţi-mă” KJV] Pavel are încredere că majoritatea membrilor bisericii va înţelege şi-l va ,,suferi”. El are încredere în ei. Ei vor interpreta cuvintele lui cu iubire, cu un duh care nu se gândeşte la rău, în timp ce vrăjmaşii lui nu vor face aşa. Ce privilegiu are lucrătorul creştin să se bucure de încrederea deplină a prietenilor şi convertiţilor săi şi să poată să-şi descarce inima în faţa lor!