11:16 Iarăşi spun: să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altminteri, suferiţi-mă măcar ca nebun, ca să mă laud şi eu puţintel.
Să nu mă creadă nimeni nebun. Declarând solemn faţă de corinteni, faţă de vrăjmaşii săi şi faţă sine însuşi că nu e ceva mai puţin ca o nebunie, el începe să se ,,laude” (vezi la v. 1). Faptul că îi repugnă să facă lucrul acesta dovedeşte că nu e nebun. Şi Hristos S-a referit la faptele Sale bune drept confirmare a pretenţiilor Sale (Ioan 10,32.37.38; 15,24). Pavel pare să creadă că, oricât de mult i-ar fi displăcut să se laude – aşa cum ar fi putut fi numită apărarea slujirii sale – el trebuia să facă lucrul acesta pentru a veni în întâmpinarea falselor acuzaţii ale falşilor apostoli din Corint.
Suferiţi-mă. [,,primiţi-mă”, KJV]. Adică ascultaţi-mă.