10:8 Şi chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu stăpânirea, pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi ruşine.
Lăuda. Gr. kauchaomai, ,,a lăuda”, ,,a slăvi”. Pavel foloseşte cuvântul acesta de 21 de ori în această epistolă. Aparent, falşii conducători de la Corint începuseră să se laude (vezi la cap. 5,12). Acum este rândul lui Pavel să se laude, dar face lucrul acesta fără tragere de inimă, cu moderaţie şi având ca unic scop confirmarea autorităţii lui ca apostol al lui Hristos, pentru folosul oricui care, în mod sincer, ar fi putut încă să fie nelămurit asupra chestiunii.
În privinţa aceasta era o mare diferenţă între Pavel şi conducătorii mincinoşi. Ei se lăudau cu o autoritate care era, de fapt, numai de origine omenească şi egoistă în scopuri. Pavel se lăuda cu o autoritate care îi era acordată de Dumnezeu şi exercitată pentru consolidarea bisericii. Întrucât autoritatea lui era de la Dumnezeu, corintenii trebuiau să o recunoască şi să o respecte. Rezultatul urma să fie edificarea bisericii din Corint, înfrângerea elementelor schismatice şi îndreptăţirea lui Pavel ca apostol al lui Isus Hristos.
Zidirea. Folosirea de către Pavel a acestui cuvânt implică imaginea creştinului ca templu în care locuieşte Dumnezeu (1 Corinteni 3,9-17; 2 Corinteni 6,16; Efeseni 2,20-22; 1 Petru 2,4.5). Autoritatea evanghelică este pentru zidire şi nu pentru dărâmare. Ţinta conducătorilor mincinoşi din Corint era de a se înălţa sau a se zidi pe ei înşişi, şi efectul era de a dezbina şi a dărâma biserica. Pavel întemeiase biserica din Corint, iar exercitarea autorităţii sale, chiar printr-o disciplinare severă, era menită să zidească.
Nu mi-ar fi ruşine. Apostolii mincinoşi din Corint urmăriseră să-l facă pe Pavel de ocară, ridiculizându-l ca apostol şi bătându-şi joc de Evanghelia lui. Pavel declară că scopul laudei sale cu puterea sa ca apostol este pentru apărarea apostoliei lui şi a Evangheliei. Nu are alte motive.