10:5 Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
Izvodirile. [,,fanteziile, KJV]. Gr. logismous, ,,raţionamentele”, ,,gândurile” (vezi Romani 2,3.15). Pavel se referă la teoriile omeneşti în contrast cu adevărul revelat. Nu există nimic mai înşelător decât raţionamentul speculativ al oamenilor plini de sine care au încredere nelimitată în propria lor înţelepciune şi au doar dispreţ pentru Dumnezeu şi Cuvântul Lui. Pavel îşi propune să ia cu asalt chiar citadelele răului.
Orice înălţime. Adică orice zid şi turn sfidător. Pavel compară aici speculaţiile îngâmfate ale oamenilor cu forturile de pe vârful dealurilor înalte. Sfidarea Dumnezeului cerurilor a fost totdeauna semnul forţelor răului şi al rebeliunii (Isaia 14,13-15; Daniel 7,25; 8,11; 11,36; 2 Tesaloniceni 2,4; Apocalipsa 13,5-8). În mod individual, oamenii îşi înalţă propria fortăreaţă în care să se opună puterii lui Dumnezeu. Cel mai puternic fort al răului este un fel de viaţă care, deşi se mărturiseşte a fi creştină, este de fapt contrară principiilor creştine.
Cunoştinţei lui Dumnezeu. Adică acea cunoştinţă care vine de la Dumnezeu. Mândria înţelepciunii omeneşti este în opoziţie cu acea cunoştinţă spirituală superioară pe care o dă Dumnezeu (Ioan 17,8; Fapte 17,23; 1 Corinteni 1,24; 2,10; Coloseni 1,9). Dumnezeul filosofului este un dumnezeu creat de propriul său proces de gândire. Dumnezeul creştinului este Dumnezeul revelaţiei divine. Unul este subiectiv, celălalt obiectiv.
Dacă sunt acceptate, adevărurile care aduc smerenie, precum păcătoşenia omului şi neprihănirea ispăşitoare a lui Hristos, doboară încrederea zadarnică în sine, mândria intelectului, fala înţelepciunii lumeşti şi toate pretenţiile omeneşti.
Orice gând. Gr. noema. Acelaşi cuvânt e tradus ,,minte” în 2 Corinteni 3,14; 4,4; 11,3; Filipeni 4,7 şi ,,planuri” în 2 Corinteni 2,11. Se poate ca Pavel să se refere aici la filosofia fantezistă a apostolilor mincinoşi (cap. 11,13), care şi-a avut obârşia în mintea lui Satana.
Îl facem rob. [,,îl aducem în captivitate”, KJV]. Sau ,,subjugăm”, ,,aducem sub stăpânire”.
Ascultării de Hristos. Fără o ascultare născută din iubire nu poate exista experienţă creştină autentică (vezi la Matei 7,21-27). Hristos nu l-a lăsat pe om în dubiu cu privire la natura adevăratei ascultări (vezi Ioan 14,15.21.23.24; 15,10; 17,6.17). Toţi creştinii autentici se vor supune voios autorităţii iubitoare a lui Hristos. A te pleca înaintea autorităţii, mai ales a lui Hristos şi a Cuvântului Său, e ceva dezgustător pentru inimile şi minţile îngâmfate. Motivul principal pentru care Evanghelia n-a progresat mai mult în lume şi în viaţa oamenilor e refuzul de a face cu adevărat din Hristos Domnul vieţii şi de a accepta autoritatea întregului Cuvânt al lui Dumnezeu.