10:4 Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
Armele cu care ne luptăm. Vezi la Efeseni 6,10-20; cf. 1 Timotei 1,18; 2 Timotei 2,3-5; 4,7. Armele lumii sunt bogăţia, talentul, învăţătura, prestigiul, rangul, raţiunea, pervertirea adevărului, forţa şi uneltirile omeneşti. Vrăjmaşii din Corint ai lui Pavel se luptau împotriva lui cu armele acestea (vezi la 2 Corinteni 3,1). Dar Pavel a refuzat să lupte în armura aceasta sau cu armele acestea, deoarece principiile cerului nu permit folosirea unor astfel de metode (cf. Ioan 18,36). Dacă salvarea de suflete şi extinderea împărăţiei lui Hristos ar depinde de talentul, intelectul şi puterea omenească, creştinismul ar fi doar o religie omenească. Dar calităţile spirituale nu pot fi impuse oamenilor din afară.
Puternice, întărite de Dumnezeu. [,,puternice prin Dumnezeu”, KJV]. Armele creştinului sunt făurite în arsenalul cerului şi îi sunt puse la îndemână prin serviciul îngerilor (2 Corinteni 1,12; Efeseni 6,10-20; cf. DA 827). Armele acestea cuprind adevărul, aşa cum este expus în Cuvântul lui Dumnezeu (Evrei 4,12), şi puterea conferită de Hristos şi Duhul Sfânt (1 Corinteni 2,4). Dumnezeu îi cheamă pe oameni să ia parte în acest conflict, îi echipează pentru luptă şi le asigură biruinţa. El pune la îndemâna omului toată puterea (2 Corinteni 2,14).
Să surpe. [,,dărâmarea”, KJV]. Sau ,,demolarea”. Nici o fortăreaţă născocită de om nu poate rezista armelor cerului.
Întăriturile. Sau ,,castelele”, ,,fortăreţele”. Pavel prezintă împărăţia lui Satana ca fiind apărată de numeroase fortificaţii. E lucrarea creştinului şi a bisericii aceea de a-l asedia pe vrăjmaş, a-i distruge apărarea şi a-l scoate în câmp deschis. Fără îndoială că Pavel se referă la citadelele lăuntrice ale inimii oamenilor, la fortificaţiile rele ale minţii lor, la obiceiurile consolidate ale păcatului şi mândriei. Această bătălie este una a adevărului împotriva rătăcirii, a cunoaşterii de Dumnezeu împotriva ignoranţei şi superstiţiei, a cultului adevărat împotriva tuturor formelor de idolatrie, a libertăţii în Hristos împotriva robiei păcatului, a sfinţeniei împotriva nelegiuirii, a dreptăţii împotriva nedreptăţii, a stăpânirii lui Hristos împotriva tiraniei lui Satana.
Limbajul figurat al versetelor 4 şi 5 se poate să-i fi fost sugerat lui Pavel de piraţii care infestaseră coasta mării în vecinătatea Tarsului, înainte de a fi alungaţi de pe mare de galerele romane, cu o generaţie înainte de naşterea sa. Aceşti prădători ai mării ieşeau din numeroasele golfuri ascunse ale coastei, atacau corăbiile care făceau comerţ în porturile învecinate şi apoi se retrăgeau cu prada lor. În cele din urmă, generalul roman Pompei a dus o campanie împotriva lor, a transformat în ruine peste 100 dintre ,,fortăreţele” lor şi a capturat peste 10.000 de prizonieri.