10:3 Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească.
Trăim în firea pământească. [,,umblăm în carne”, KJV]. Adică trăim în lumea aceasta ca fiinţe omeneşti.
Nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Deşi trăieşte printre oameni care recurg la metode lumeşti, Pavel nu se înjoseşte să procedeze la fel. Comparaţi cu cele spuse de Hristos despre ucenicii Săi, ca fiind ,,în lume”, dar ,,nu din lume” (Ioan 17,11.14). Omul convertit are o natură cu totul nouă şi diferită şi e inspirat de iubirea lui Hristos şi de Duhul lui Dumnezeu, în armonie cu idealurile divine (Ioan 3,3.5; Romani 8,5-14; 1 Corinteni 2,12-16; 2 Corinteni 5,14). El a câştigat biruinţa asupra lumii, a cărnii şi diavolului (vezi 1 Ioan 2,15.16). Odată cu experienţa regenerării şi a naşterii din nou, apare imediat o atitudine activă şi evidentă de ostilitate şi război între carne [,,firea pământească”] şi duh (Rom 8,3-14; Galateni 5,16-23). Cele două nu pot fi unite. Carnea [”firea pământească”] nu poate nicidecum să devină spirituală. ,,Nimic bun nu locuieşte” în ea (Romani 7,18). Creştinul este în lume, dar natura lui spirituală domină natura inferioară, firească (vezi Romani 1,18 la 2,4). Pavel duce lupta cea bună a credinţei cu arme spirituale, nu cu armele lumii (Efeseni 6,12-20). El înţelege adevărata natură a situaţiei din Corint şi nu va ezita să folosească armele acestea, aşa cum cere situaţia.