10:2 vă rog, dar, să nu mă faceţi ca, atunci când voi fi de faţă, să alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea, pe care am de gând s-o întrebuinţez împotriva unora, care îşi închipuie că noi suntem mânaţi de firea pământească.
Vă rog. Gr. deomai, ,,a ruga”, ,,a ruga stăruitor”. Deomai exprimă mai multă stăruinţă decât parakaleo (2 Corinteni 10,1; vezi Matei 9,38; Luca 8,28; 9,40, Fapte 21,390; 2 Corinteni 5,20 etc.; vezi la 2 Corinteni 10,1). Pavel îşi doreşte foarte mult să fie scutit de necesitatea unei manifestări ferme a autorităţii sale, care în mod inevitabil i-ar stânjeni şi i-ar umili. El îi îndeamnă să facă în aşa fel încât să nu se ajungă la aşa ceva. E caracteristic spiritului de iubire de a nu dori să producă durere sau umilinţă nimănui. Efortul plin de răbdare, stăruitor şi modest de a îndrepta lucrurile în spiritul comuniunii creştine e totdeauna de preferat unei demonstraţii publice de autoritate şi aplicare a disciplinei.
Îndrăzneala. [,,îndrăzneţ”, KJV]. Şi anume în tratarea problemelor din Corint. Pavel nu dă dovadă aici de o lăudăroşenie lipsită de conţinut. Îndrăzneala în faţa primejdiei era de mult timp o deprindere înrădăcinată a lui (vezi la cap. 4,8-10; 11,23-27). Dacă era nevoie, minoritatea încăpăţânată din Corint urma să aibă prilejul să vadă această latură a caracterului său, care de altfel era un om smerit, răbdător şi blând. Nu-i va fi teamă să acţioneze, nu va ezita deloc. De astă-dată, el urma să procedeze îndrăzneţ cu ei (cap. 11,21), cu excepţia cazului în care avea loc o schimbare de atitudine şi purtare din partea lor. Rămânea ca ei să decidă. El era pe deplin pregătit să se confrunte personal cu adversarii săi şi să procedeze ca atare.
Suntem mânaţi. [,,ca şi cum am umbla”, KJV; ,,că umblăm”, G.Gal.]. Sau ,,ca şi cum am acţiona”.
Firea pământească. [,,carnea”, KJV; ,,lucrurile pământeşti, G.Gal.]. Aici, persoana nerenăscută, componenta trupească, firească, lumească a omului neinfluenţat de Duhul Sfânt (vezi la Romani 7,24; cf. 1 Corinteni 9,27). Impulsurile fireşti ale omului sunt numite ,,pofta cărnii” (1 Ioan 2,16). Cei care sunt stăpâniţi şi călăuziţi de Duhul ,,nu împlinesc pofta cărnii” (Galateni 5,16; cf. Efeseni 2,3; 2 Petru 2,18). Biblia vorbeşte despre ,,înţelepciunea lumească” [,,înţelepciunea firească”] (2 Corinteni 1,12). O persoană firească se zice că ,,umblă după lucrurile firii pământeşti” [,,se gândeşte la lucrurile cărnii”] (Romani 8,5; cf Coloseni 2,18). ,,Nimic bun” nu locuieşte în ,,firea pământească” (Romani 7,18), deoarece ea e ,,vrăjmăşie împotriva” lui Dumnezeu (cap. 8,7).
Judecându-l pe Pavel în funcţie de modul lor de a fi, vrăjmaşii săi din Corint par să-l acuze că e influenţat de ţinte egoiste, lumeşti (cf. 2 Corinteni 1,17). Totdeauna, astfel de oameni judecă motivele şi purtarea altora după propriul lor nivel. Dar când sunt confruntaţi de cineva cu îndrăzneală şi curaj sfinţit, asemenea lui Pavel, recurg fie la fugă, fie la un servilism afectat. Ei îşi arată propria statură, care este măruntă.