1:8 În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.
Necazul care ne-a lovit. [,,necazul nostru”, KJV, G.Gal.]. De la enunţarea unor principii generale despre necaz (v. 3-7), Pavel trece la încercarea specifică prin care trecuse de curând în Asia. Comentatorii sugerează diferite întâmplări pe care Pavel s-ar fi putut să le aibă în minte:
a. Răscoala condusă de Dimitrie la Efes (Fapte 19,22-41). S-a obiectat, însă, că Pavel nu ar fi putut să-şi piardă speranţa de viaţă în timpul acelei răscoale, întrucât prietenii lui l-au convins să nu se arate în public, temându-se ca nu cumva să fie sfâşiat. În plus, Pavel fusese adesea în primejdie de moarte, cum ar fi la Listra, unde fusese lovit cu pietre şi lăsat aproape mort (Fapte 14,19.20), aşa că experienţa de la Efes nu poate explica chinul extrem exprimate aici. Incidentul de la Listra a fost privit de unii ca fiind acela la care face referire Pavel aici.
b. Vreo boală gravă. Propunerea aceasta nu pare să fie sprijinită de context.
c. Uneltirea iudeilor de a-l omorî pe Pavel când a părăsit Corintul, care l-a determinat să-şi schimbe planul (Fapte 20,3; cf. 1 Corinteni 16,9).
d. Chinul mental şi sufletesc suferit cu privire la starea bisericii corintene, mai ales de la a doua lui vizită, care-l mâhnise atât de mult (vezi p. 822) şi neliniştea lui cu privire la modul în care a fost primită scrisoarea lui anterioară. Este arătat că Pavel foloseşte expresiile cele mai puternice cu
referire mai mult la chinul mintal, decât la primejdia şi suferinţa fizică. S-a atras de asemenea atenţia asupra alinării pe care a primit-o Pavel odată cu veştile de schimbare a stării bisericii din Corint (2 Corinteni 7,6.7.13). Deşi expresia ,,nu mai trăgeam nădejde de viaţă” ar părea prea tare pentru chinul sufletesc, cei care l-au experimentat vor mărturisi că împrejurările pot da naştere unei asemenea încordări sufleteşti, încât pare imposibilă continuarea vieţii, dacă nu se găseşte o soluţie. Fiind luate în consideraţie toate lucrurile, sugestia aceasta pare mai probabilă decât celelalte (cf. AA 323-325).
Apăsaţi peste măsură de mult. Pavel subliniază nu atât de mult suferinţa, cât intensitatea ei. Scopul lui e dublu: (a) să exprime interesul şi grija lui personală pentru credincioşii din Corint şi (b) să-i încurajeze să fie statornici.
Nu mai trăgeam nădejde de viaţă. Vezi mai sus, la ,,necazul care ne-a lovit”.