1:7 Şi nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere.
Nădejdea noastră pentru voi. Adică în voi sau în ceea ce vă priveşte pe voi. Încrederea lui Pavel era întemeiată pe propria lui experienţă. Deoarece căpătase mângâiere de la Dumnezeu în vremuri de încercare, el ştia că şi alţii o pot obţine în împrejurări asemănătoare. Acesta este privilegiul tuturor celor care au parte de părtăşia suferinţelor lui Hristos.
Dacă aveţi parte. [,,după cum aveţi parte”, KJV; ,,precum sunteţi părtaşi”, G.Gal.]. În versetele 4-6, Pavel s-a referit la propria sa experienţă. Mângâierea despre care vorbeşte el poate fi gustată numai trecând prin necaz. Evident, corintenii fuseseră supuşi unor încercări asemănătoare, în unele privinţe, celor îndurate de Pavel. Asemenea necazuri erau obişnuite pentru bisericile primare, unindu-i pe toţi credincioşii adevăraţi într-o comuniune de suferinţă şi mângâiere. Creştinii se aşteptau să sufere persecuţie pentru cauza lui Hristos (cf. Ioan 16,33).
Statornicia creştină nu este o simplă stare emoţională la care omul ajunge treptat prin sine însuşi. Ea este produsul iubirii şi harului divin, care lucrează în viaţa bărbaţilor şi femeilor consacrate. Ea este o nădejde întemeiată pe dovezi din trecut ale puterii mântuitoare a lui Dumnezeu şi ale ,,mângâierii” în vremuri de încercări. Experienţa sprijinirii lui Dumnezeu în asemenea timpuri este o temelie neclintită pentru statornicie, în ocazii viitoare (cf. 1 Petru 5,10).