1:6 Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.
Suntem în necaz. Necazurile lui Pavel, împreună cu mângâierea dumnezeiască pe care o primea în necaz, erau toate pentru aceia care fuseseră câştigaţi la Hristos. Mai mult, asemenea necazuri dădeau un prilej pentru suportarea lor cu răbdare, pe care noii convertiţii puteau să o imite. Din nou, necazurile lui Pavel îl calificau să dea mângâiere şi sfat altora care ar fi putut să treacă prin experienţe asemănătoare.
Se arată. [,,se exercită”, KJV, ,,vă dă putere”, G.Gal.]. Pot fi citate dovezi textuale importante (cf. p. 10) pentru aşezarea acestei lungi părţi de mijloc a propoziţiei, la finele versetului, făcând referire, în acest caz, la mângâierea pe care Pavel a primit-o odată cu necazul său. Necazurile şi mângâierile încercate de conducătorii bisericeşti se dovedesc adesea a fi de mare valoare pentru poporul pe care îl slujesc. Exemplul plin de curaj şi răbdare al conducătorilor îi încurajează pe cei ce îi urmează (vezi Filipeni 1,13.14). Răbdarea în suferinţă tinde totdeauna să promoveze mântuirea şi sfinţirea (Romani 5,3-5; 8,28).
Suntem mângâiaţi. Gr. parakaleo (vezi la Matei 5,4; cf. 2 Corinteni 1,3.4).