1:3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri,
Binecuvântat să fie Dumnezeu. Gr. eulogetos (vezi la Mat. 5,3). În mod corespunzător, Pavel începe aducând laudă lui Dumnezeu. În ce priveşte sensul în care oamenii Îl ,,binecuvântează” pe Dumnezeu, vezi la Psalmi 63,4.
Tatăl. Însemnătatea pe care Hristos o dă numelui de Tată aplicat lui Dumnezeu e văzută în toată învăţătura şi lucrarea Sa. Ea reflectă spiritul predicii de pe munte. El este cuvântul cheie al rugăciunii domneşti. Este temeiul frăţietăţii creştine, baza iertării celor care ne greşesc. Conştienţa atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu ca Tată a fost cu Isus în tot cursul vieţii pământeşti (vezi la Luca 2,49). După învierea Lui, El vorbea despre ,,Tatăl Meu şi Tatăl vostru” (Ioan 20,18). Oamenii nu pot înţelege mereu atotprezenţa, atotputerea şi atotştiinţa nemărginitului Dumnezeu. Dar toţi oameni Îl pot înţelege şi aprecia ca Tată iubitor, care a dat pe unicul Său Fiu ca să trăiască şi să moară pentru un neam de oameni păcătoşi (Ioan 3,16). A-L vedea pe Isus înseamnă a-L vedea şi a-L cunoaşte pe Tatăl (Ioan 14,9; cf. cap. 17,3).
Părintele îndurărilor. Expresia aceasta apare numai aici în Noul Testament. Dumnezeu este Părintele îndurător, izvorul din care vin toate îndurările, autorul tuturor îndurărilor. Îndurarea înseamnă mai mult decât bunăvoinţă, mai mult decât bunătate. Dumnezeu e bun faţă de toţi, dar e îndurător faţă de cei loviţi de păcat şi care au nevoie de iertare. Îndurările sunt o dezvăluire a caracterului lui Dumnezeu. Ele reflectă pornirile inimii Sale. Vezi la Romani 1,21.
Mângâieri. Gr. paraklesis (vezi la Matei 5,4). Prin Duhul Sfânt, Mângâietorul (vezi la Ioan 14,16), Dumnezeu Se apropie de om ca să-l slujească în nevoile lui spirituale şi materiale. Cuvântul paraklesis e caracteristic acestei epistole. El apare de 11 ori ca substantiv şi de 18 ori într-o formă verbală.