1:2 Har şi pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
Har şi pace. Vezi la Romani 1,7. Acesta este salutul lui Pavel în toate epistolele sale, afară de cele pastorale, unde adaugă cuvântul ,,îndurare”. Har (charis, vezi la Ioan 1,14) era un salut obişnuit la greci. El exprima dorinţa ca persoana căreia îi era adresat să aibă parte de bucurie şi prosperitate. Ca formulă de salut creştin, ,,har” exprima dorinţa ca cel căruia îi era adresat să poată cunoaşte plinătate puterii şi binecuvântării divine. În utilizarea creştină, cuvintele greceşti obişnuite căpătau adesea noi înţelesuri (vezi vol. V, p. 106). ,,Pace”, salutul favorit al iudeilor, dorea celui căruia îi era adresat binecuvântare materială şi spirituală (vezi la Isaia26,3; Mat. 5,9; Luca 1,79; 2,14; Ioan 14,27). Poate prin salutul ,,har şi pace”, Pavel intenţiona să exprime dorinţa lui de comuniune cu creştinii atât de obârşie iudaică, cât şi dintre neamuri. Biserica creştină îi uneşte şi pe iudei, şi pe greci.
,,Harul” lui Dumnezeu îl îndreptăţeşte pe păcătosul pocăit (Romani 3,24; cf. Tit 2,11); ,,pacea” Lui păstrează inimile şi gândurile statornice în Hristos (Filipeni 4,7).
Tatăl nostru. Vezi la Matei 6,9.
Domnul Isus Hristos. Vezi la Matei 1,1; Ioan 1,38.