1:12 Lauda noastră este mărturia, pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.
Cugetul nostru. [,,conştiinţa noastră, KJV]. Pavel începe acum tratarea legăturilor recente dintre el şi biserica din Corint. El pretinsese dreptul la rugăciunile lor de mijlocire (v. 11) şi acum declară că nu pierduse dreptul la acea pretenţie prin purtarea lui trecută sau prezentă. Conştiinţa îl dezvinovăţea pe deplin. Din când în când, Pavel face repetate referiri la mărturia conştiinţei sale (vezi Fapte 23,1; 24,16; Romani 9,1). Unii dintre Corinteni îl acuzaseră de intenţii îndoielnice şi nesincere, din cauza schimbării planurilor de a-i vizita curând (vezi 2 Corinteni 1,15). Dar conştiinţa lui era curată înaintea lui Dumnezeu, înaintea neamurilor şi, în mod deosebit, înaintea corintenilor.
Cu o sfinţenie. [,,în simplitate”, KJV]. Dovezile textuale încurajează (cf. p. 10) exprimarea ,,în sfinţenie”. Atitudinea lui Pavel era rezultatul unei predări fără rezerve voii lui Dumnezeu. (821)
Ne-am purtat. [,,am avut purtarea noastră”, KJV]. Gr. anastrephe, literal, ,,a se întoarce iarăşi”, adică a se întoarce într-o parte şi alta, şi astfel ,,a [se] purta”, ,,a trăi”. Tradus diferit, anastropho apare cu sensul acesta în Efeseni 2,3; 1 Timotei 3,15; Evrei 13,18; 1 Petru 1,18; 2 Petru 2,18. Forma substantivală, anastrophe, înseamnă ,,fel de viaţă”, ,,purtare”, ,,conduită” (vezi Galateni 1,13; Efeseni 4,22; Iacov 3,13; 2 Petru 3,11 etc.).
Nimic nu-l ţine pe om mai statornic în vreme de încercre decât un cuget curat. Suferinţa e foarte mult sporită de un cuget care îi spune fără încetare omului că singur şi-a adus necazul asupră-şi. El culege numai ceea ce a semănat. Vezi 1 Petru 2,12.19.20. ,,Un cuget curat” e ceea ce îl susţine pe Pavel în timpul încercării sale, întâi în Ierusalim (Fapte 23,1) şi mai târziu la Cezarea (cap. 24,16). Înălţimea staturii morale e atinsă numai când ,,însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu” (Romani 8,16). Convingerea omului că e acceptat de Dumnezeu şi rămânerea lui sub influenţa divină reprezintă unica bază permanentă pentru o bucurie veşnică.
Faţă de voi. Pavel le dăduse corintenilor ocazii de a observa harul lui Dumnezeu la lucru, în propria lui viaţă.
Înţelepciune lumească. [,,înţelepciune trupească”, KJV]. Vezi Romani 7,24; 2 Corinteni 10,2; cf. 2 Corinteni 9,27. Pavel trăieşte şi lucrează într-o atmosferă cu totul spirituală, neinfluenţat de aprecierile care îi animă pe oamenii lumii. ,,Înţelepciunea lumească” [,,trupească”] e înţelepciunea omului nerenăscut, care nu e sub influenţa Duhului lui Dumnezeu. Înţelepciunea omenească poate părea profundă, dar adesea e înşelătoare.