1:11 Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi.
Ne veţi ajuta. Prin rugăciune, credincioşii Corinteni puteau să fie conlucrători cu Pavel. El credea cu tărie în valoarea rugăciunii de mijlocire – a sa (Romani 1,9; Efeseni 1,17; Filipeni 1,4 etc.) şi a altora (Romani 15,30; 1 Tesaloniceni 5,25; 2 Tesaloniceni 3,1). Pavel preţuia foarte mult rugăciunile unite ale poporului lui Dumnezeu.
Binefacerea făcută. Adică binecuvântarea care fusese primită ca răspuns la rugăciunile unite. Pavel se referă fără îndoială la izbăvirea din pericolul morţii (v. 8).
Mulţi. Literal, ,,multe feţe”, un figură de stil însemnând ,,persoane”. Poate că Pavel se gândeşte la multele persoane ale căror feţe fuseseră înălţate către Dumnezeu în favoarea sa. Spiritul de rugăciune şi de recunoştinţă este oglindit de faţă. Privind înapoi, la mâhnirile şi încercările prin care trecuse, Pavel îşi dădea seama că o mână divină îl eliberase din moarte, dar vedea în acelaşi timp o mare de feţe care mijloceau pentru el la tronul harului.
Pavel îi invită pe membrii familiei de credinţă să se unească în credinţă pentru aceia pe care Dumnezeu îi rânduise să slujească nevoilor lor spirituale. Poziţia acestor conducători e adesea foarte periculoasă. Răspunderile lor sunt mari şi problemele lor sunt multe. Binele lor spiritual şi fizic e o preocupare majoră pentru biserică. La fel de important e ca slujitorii Evangheliei să simtă părtăşia iubitoare a turmei lor. Aceasta l-a făcut pe Pavel să-şi exprime dorinţa puternică după rugăciunile celor în mijlocul cărora lucra. O mare putere vine în urma împreunei-simţiri şi a susţinerii în rugăciune. Pavel nu fusese singur în rugăciunea pentru ajutorul divin. Acum nu putea să se bucure singur. Dorea ca şi alţii să guste din binecuvântările pe care el le primise.