32:26 Atunci Ezechia s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, şi mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul vieţii lui Ezechia.
N-a venit. Primind mustrarea lui Isaia, Ezechia s-a smerit şi a acceptat voia Domnului. Pocăinţa aceasta nu e raportată în Regi sau Isaia, dar este raportată amânarea sentinţei care fusese pronunţată, împreună cu răspunsul plin de recunoştinţă al lui Ezechia (2 Regi 20,19; Isaia 39,8). Ca urmare a pocăinţei lui Ezechia, lovitura din partea Babilonului n-a venit decât pe vremea lui Nebucadneţar, un secol mai târziu.