31:1 Când s-au isprăvit toate acestea, toţi cei din Israel care erau de faţă au plecat în cetăţile lui Iuda, şi au sfărâmat stâlpii idoleşti, au tăiat Astarteele, şi au surpat de tot înălţimile şi altarele din tot Iuda şi Beniamin şi din Efraim şi Manase. Apoi toţi copiii lui Israel s-au întors în cetăţile lor, fiecare la moşia lui.
Când s-au isprăvit toate acestea. Când Paştele şi Sărbătoarea azimilor, care a urmat, trecuseră. Toţi cei din Israel. Toţi închinătorii care erau de faţă, incluzând pe cei din teritoriul regatului de nord şi pe cei din Iuda. Stâlpii idoleşti. [Chipurile, KJV]. Literal, "stâlpii" obişnuiţi pentru cultele canaanite (vezi la Genesa 28,18). Astarteele. [Dumbrăvile, KJV]. Aşerimi sau pomi sfinţiţi. Ei erau embleme ale fertilităţii fizice (vezi la cap. 14,3; 33,7).
Din Efraim. Lovitura aceasta dată idolatriei a avut loc în "tot Iuda şi Beniamin", dar şi în "Efraim şi Manase", probabil nu atât de mult în acestea din urmă, întrucât cuvântul "tot" e folosit în legătură cu teritoriile lui Iuda. S-ar putea ridica întrebarea: cum de au fost permise măsuri atât de drastice împotriva sistemului de religie idolatru în naţiunea apostată a lui Israel? Fără îndoială că măsurile acestea ar fi fost imposibil de aplicat cu câţiva ani înainte. Dar Israel era acum numai o umbră a măreţiei ei de odinioară. Cea mai mare parte a teritoriului lui fusese cotropită deja de Asiria şi o mulţime de oameni din poporul lui fusese luată captivă, iar acum rămăşiţa slăbită a naţiunii îşi aştepta sentinţa.
Judecăţile care căzuseră deja şi soliile profeţilor îşi lăsaseră amprenta, chiar dacă poporul nu se dezbărase de idolatrie (vezi PK 287, 336). Dar în condiţiile acestea, exista probabil suficientă teamă sau apatie în rândul populaţiei în general ca să se împotrivească minorităţii pline de râvnă care se întorsese de la Ierusalim şi nimicea altarele şi idolii, pe oriunde ajungea.
O altă posibilă explicaţie ar fi că "toţi cei din Israel care erau de faţă", inclusiv gazdele din Iuda şi Beniamin, după ce au trecut prin cetăţile regatului de sud, au fost invitaţi de minoritatea israelită prezentă să continue campania în Israel. Dacă grupe ale unei astfel de mişcări populare spontane au făcut incursiuni fulger împotriva câtorva înălţimi din Efraim şi Manase, succesul lor n-ar fi surprinzător, în condiţiile care existau pe vremea aceea în regatul de sud. Totuşi ne lipsesc amănuntele cu privire la felul cum s-a realizat distrugerea altarelor idolatre israelite şi nu ni se dă nici o indicaţie că Ezechia ar fi întreprins vreo acţiune oficială în afara propriului său regat, deoarece aşa "a făcut Ezechia în tot Iuda" (v. 20).