25:10 Atunci Amaţia a despărţit ceata care-i venise din Efraim, şi a poruncit ca oamenii aceştia să se întoarcă acasă. Dar ei s-au mâniat foarte tare pe Iuda, şi au plecat acasă cu mare furie.
S-au mâniat foarte tare. [Tare aprinşi, KJV]. N-au avut cum să fie altfel. Amaţia ar fi putut să le spună adevăratul motiv pentru trimiterea lor acasă, şi anume că Domnul nu era cu Israel (v. 7) şi că prezenţa lor avea să aducă înfrângerea (v. 8). Fireşte că observaţia i-ar fi înfuriat. Or, cum se pare că a fost cazul, el nu a dat nici un motiv. Astfel ei au presupus că fuseseră trimişi acasă pentru că le fusese pusă la îndoială buna credinţă. Dar şi motivul acesta i-a mâniat.