2:6 Dar cine poate să-I zidească o casă, când cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? Şi cine sunt eu, ca să-I zidesc o casă, decât doar ca să ard tămâie înaintea Lui?
Nu-L pot cuprinde. Solomon a repetat ideea aceasta în rugăciunea înălţată la consacrarea templului (2 Cronici 6,18; 1 Regi 8,27). Nici o construcţie de pe pământ nu poate reprezenta măreţia şi slava lui Dumnezeu. Scriind lui Hiram din Tir, Solomon nu a ezitat să-L preamărească pe Dumnezeu pentru măreţia şi bunătatea Lui. Dacă poporul lui Dumnezeu din vechime nu ar fi şovăit să-L preamărească mereu pe Dumnezeu şi ar fi vestit laudele Lui înaintea popoare din jur, mulţi dintre locuitorii pământului ar fi ajuns să cunoască nemijlocit pe adevăratul Dumnezeu şi ar fi venit să I se închine în templul Lui din Ierusalim.
Cine sunt eu? În acel moment al vieţii sale, Solomon era un om deplin consacrat şi deosebit de umil. El îşi recunoştea nimicnicia înaintea măreţiei Cerului şi a splendorii şi a măreţiei lui Dumnezeu.