2:4 Iată, eu înalţ o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu, ca să I-o închin Lui, să ard înaintea Lui tămâie mirositoare, să aduc necurmat în ea pâinile pentru punerea înainte, şi să aduc arderile de tot de dimineaţă şi de seară, în zilele de Sabat, de lună nouă, şi de sărbătoare ale Domnului, Dumnezeului nostru, după o lege veşnică pentru Israel.
Numelui Domnului. Templul urma să fie construit ca o casă în care Iehova să locuiască, ca să poată fi prezent cu poporul Său (vezi Exod 25,8) şi pentru ca Numele Lui să poată fi proslăvit pe pământ. În templu urmau să se săvârşească diferitele ritualuri şi ceremonii instituite pentru cortul întâlnirii din pustie.
Tămâie mirositoare. Compară cu Exod 30,7.8. Vizionarul Ioan a văzut fumul de tămâie însoţind rugăciunile sfinţilor înaintea lui Dumnezeu (Apocalipsa 8,3.4). Tămâia reprezintă meritele şi mijlocirea lui Hristos, dreptatea Lui desăvârşită, singura care face ca închinarea fiinţelor păcătoase să poată fi vrednică de primit înaintea lui Dumnezeu (vezi PP 353).
Necurmat în ea pâinile pentru punerea înainte. Vezi la Exod 25,30; Levitic 24,5-8. Pâinea pentru punerea înainte îndrepta atenţia spre Hristos, Pâinea cea vie (vezi Ioan 6,33-35. 48-51; PP 354).
Arderile de tot. Vezi la Exod 29,38-41; Numeri 28,3-10. Focul pentru aceste jertfe trebuia să ardă necurmat, adică nu trebuia să se stingă niciodată, nici ziua, nici noaptea (vezi Levitic 6,9.12.13).
Sărbătoarea. Compară cu 1 Cronici 23,31; Numeri 28,16-29,39; vezi la Levitic 23.