2:12 Hiram a mai zis: Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a făcut cerurile şi pământul, că a dat împăratului David un fiu înţelept, priceput şi cuminte, care va zidi o casă Domnului şi o casă împărătească pentru el!
Binecuvântat să fie Domnul. Hiram vorbeşte cu respect şi consideraţie faţă de Domnul evreilor, care îl binecuvântase atât de mult pe David şi pe fiul lui, un indiciu în plus (cf. v. 12) că el ajunsese să fie adânc impresionat de religia lui Israel.
Care a făcut cerurile şi pământul. Religia ebraică punea accent deosebit pe adevărul că Dumnezeu era Creatorul cerului şi al pământului şi prezenta faptul acesta ca una dintre caracteristicile de seamă care Îl deosebeau pe Iehova de dumnezeii naţiunilor înconjurătoare. Ţinerea Sabatului zilei a şaptea avea ca scop să scoată puternic în relief caracteristica aceasta. Astfel, atunci când Hiram vorbea de Iehova, el se referea în mod semnificativ la El în calitate de Creator al cerului şi al pământului şi Îi aducea respectul cuvenit poziţiei Lui înalte şi Numelui Lui sfânt (vezi la 1 Regi 5,7).