19:2 Iehu, fiul prorocului Hanani, i-a ieşit înainte, şi a zis împăratului Iosafat: Cum de ai ajutat tu pe cel rău, şi ai iubit pe cei ce urăsc pe Domnul? Din pricina aceasta este mâniat Domnul pe tine.
Iehu, fiul proorocului Hanani. Hanani era numele profetului care îl mustrase pe Asa pentru faptul că se sprijinise pe regele Siriei în loc să se sprijine pe Domnul şi care fusese aruncat în închisoare din cauza mustrării lui (cap. 16,7-10), iar Iehu era profetul care îl mustrase curajos pe Baeşa pentru nelegiuirea lui (1 Regi 16,1-7). Iehu a fost şi istoriograful domniei lui Iosafat (2 Cronici 20,34).
I-a ieşit înainte. Iosafat a fost mustrat într-un moment cât se poate de potrivit când, zdrobit sufleteşte şi descurajat, se apropia de capitală. Atunci solia profetică putea să acţioneze hotărâtor asupra inimii lui.
Ai ajutat... pe cel rău. Din punct de vedere omenesc, conduita lui Iosafat de a se uni cu Ahab într-un atac împotriva Siriei poate că a părut înţelept. Siria era tot mai puternică, fiind o ameninţare atât pentru Iuda cât şi pentru Israel. Evreii aveau dreptul de a recupera cetăţile de dincolo de Iordan pe care Siria le luase de la ei. Probabil că Iosafat cântărise cu grijă situaţia şi poate că văzuse că acţiunea contra Siriei era temeinică. Dar aceasta nu avea aprobarea divină, iar în realizarea ei Iosafat se aliase cu un om pe care Domnul nu-l putea binecuvânta. Ahab era un idolatru învederat, în timp ce Iosafat se străduise să desfiinţeze idolatria. Nu exista nimic comun între cei doi, şi Iosafat nu avea dreptul să se unească cu un om atât de josnic. El ar fi făcut mai bine să se ţină departe şi ar fi fost mai sigur de succes dacă ar fi mers singur contra Siriei. Cu ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu, el ar fi putut să izbutească, chiar şi fără sprijinul forţelor lui Ahab. Ajutorul omenesc se poate dovedi mai mult un blestem decât o binecuvântare, dacă nu are aprobarea Cerului.
Este mâniat Domnul pe tine. Lui Dumnezeu nu i-a plăcut purtarea lui Iosafat şi a făcut cunoscut neplăcerea Sa printr-o mustrare făţişă. Capitolul următor vorbeşte despre un atac puternic al oştilor lui Moab, Amon şi Muntele Seir împotriva lui Iuda şi naufragiul flotei lui Iosafat.