17:6 Inima lui s-a întărit din ce în ce în căile Domnului, şi a îndepărtat din Iuda chiar şi înălţimile şi idolii.
Inima lui s-a întărit [L-a înălţat, KJV]. Expresia aceasta este de obicei folosită într-un sens rău (vezi Deuteronom 8,14; 2 Cronici 26,16; Ezechiel 28,2.17), dar aici ea are un sens cu totul deosebit. Inima lui Iosafat a fost atrasă spre Dumnezeu şi spre căile Lui. Regele a găsit atât satisfacţie, cât şi bucurie în experienţa lui cu Dumnezeu. Încurajat de simţământul că îndurarea divină plana asupra lui, el a fost îmbărbătat să declanşeze noi reforme şi să încurajeze poporul în căile Domnului. Marea lui ţintă în viaţă era să înalţe pe Dumnezeu, nu persoana sa.
A îndepărtat... înălţimile. El a continuat lucrarea de reformă începută de tatăl său (cap. 14,3.5). Nu numai că Iosafat nu a umblat după Baal, dar a îndepărtat şi centrele lui de cult. Mai existau, însă, alte înălţimi care erau centre locale ale închinării lui Iehova (vezi la 1 Regi 3,2.4; 1 Cronici 16,39; 2 Cronici 1,3), şi pe acestea se presupune că le-a îngăduit să rămână (1 Regi 22,43).