17:3 Domnul a fost cu Iosafat, pentru că a umblat în cele dintâi căi ale tatălui său David, şi n-a căutat pe Baali;
Cu Iosafat. Cea mai mare satisfacţie şi bucurie pe care le poate avea inima omului este de a şti că Domnul este cu el. Atât binecuvântări materiale, cât şi cele spirituale au venit asupra lui Iosafat şi a naţiunii ca urmare a prezenţei şi binecuvântării Domnului.
Cele dintâi căi. Cele dintâi căi atât ale lui David, cât şi ale lui Iosafat au fost mai bune decât anii lor de mai târziu. Înainte de adulterul lui cu Bat-Şeba şi de uciderea soţului acesteia (2 Samuel 11), David a trăit o viaţă care a avut o influenţă binefăcătoare. Asa a manifestat încredere în Dumnezeu şi loialitate faţă de principiile dreptăţii şi binelui, care nu au mai fost observate în anii lui de mai târziu (vezi cap. 16,2-10).
N-a căutat pe Baali. Cât a domnit Iosafat, cultul lui Baal ajunsese să stăpânească cu putere în regatul de nord. El a fost contemporan cu Ahab şi cu Izabela şi a trăit pe vremea când Ilie şi-a înălţat glasul protestând energic împotriva teribilei apostazii care cuprinsese atunci regatul de nord (vezi 1 Regi 16-22). Cronicile fac numai o scurtă referire la profetul acesta (cap. 21,12-15). Baalii erau reprezentări locale ale zeului masculin canaanit al fertilităţii (vezi vol. II, p. 40). Atât de obişnuit devenise cultul lor, încât Iosafat este remarcat şi lăudat că nu adoptase practica obişnuită a timpului său.