14:1 Abia a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Asa. Pe vremea lui, ţara a avut odihnă zece ani.
Odihnă zece ani. Compară cu v. 6. Amănuntul acesta nu este menţionat în Regi, unde raportul afirmă simplu că între "Asa şi Baeşa, împăratul lui Israel, a fost război în tot timpul vieţii lor" (1 Regi 15,16). Afirmaţia nu vrea să spună că au fost ostilităţi făţişe între Israel şi Iuda în cursul lungii domnii de 41 de ani a lui Asa (2 Cronici 16,13; cf. 1 Regi 15,10; despre socotirea domniei, vezi vol. II, p. 137), ci că nu exista o pace reală între cele două naţiuni.
14:2 Asa a făcut ce este bine şi plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său.
Ce este bine. Raportul paralel adaugă "ca tatăl său David" (1 Regi 15,11).
14:3 A îndepărtat altarele dumnezeilor străini şi înălţimile, a sfărâmat stâlpii idoleşti şi a tăiat Astarteele.
A îndepărtat altarele. Versetul acesta prezintă un tablou al teribilei idolatrii care a pus stăpânire pe naţiunea după domnia lui David. Raportul mişcării reformatoare a lui Asa din 1 Regi 15,12 începe cu afirmaţia că "a scos din ţară pe sodomiţi", o descoperire a tristei stări în care ajunsese naţiunea.
Înălţimile. Compară cu 2 Cronici 15,17 şi 1 Regi 15,14. Înălţimile îndepărtate de Asa erau evident acelea închinate cultului idolilor, deoarece sunt menţionate în legătură cu el. Totuşi, Asa fie a permis menţinerea sanctuarele locale neautorizate dedicate închinării lui Iehova, fie, în cazul în care campania lui a fost îndreptată împotriva tuturor înălţimilor, aceasta nu a avut un succes deplin, deoarece "înălţimile n-au fost îndepărtate" (vezi la 2 Cronici 15,17; 1 Regi 15,14).
Stâlpii idoleşti. [Chipurile, KJV]. Ebr. maşşeboth, literal "stâlpi". Aceştia erau pietre sacre, obişnuite în Palestina acelor zile, şi făceau parte din formele corupte de religie originare din Palestina. Moise poruncise distrugerea acestor maşşeboth (vezi la Deuteronom 12,3; 16,22). Unii consideră că aceşti "stâlpi" erau embleme falice.
Astarteele. [Dumbrăvile, KJV]. Ebr. 'asherim, stâlpi de lemn sau copaci sfinţi, embleme ale zeiţei canaanite a fertilităţii (vezi la Judecători 3,7). Aceste 'asherim sunt deseori menţionate în legătură cu cultul lui Baal (Judecători 6,25.28). Moise a interzis aşezarea unui "stâlp idolesc" [dumbrăvi, KJV] aproape de un altar pentru Domnul şi a poruncit că astfel de simboluri idolatre să fie distruse (vezi la Deuteronom 7,5; 16,21).
Înălţimile. Vezi la v. 3.
Stâlpii. [Chipurile, KJV]. Ebr. chammanim, un termen diferit de acela tradus "chipuri" (KJV) în
v. 3. Chammanim poate proveni din rădăcina chamam, "a fi cald". De aceea cuvântul a fost aplicat de unii stâlpilor dedicaţi soarelui, totuşi părerea răspândită acum pare să fie aceea de a traduce chammanim cu "altare pentru tămâie". Chammanim apare şi în Levitic 26,30 şi Isaia 27,9.
14:4 A poruncit lui Iuda să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi, şi să împlinească legea şi poruncile.
Verset ce nu a fost comentat.
14:5 A îndepărtat din toate cetăţile lui Iuda înălţimile şi stâlpii închinaţi soarelui. Şi împărăţia a avut pace sub el.
Verset ce nu a fost comentat.
14:6 A zidit cetăţi întărite în Iuda; căci ţara a fost liniştită, şi împotriva lui n-a fost război în anii aceia, pentru că Domnul i-a dat odihnă.
A zidit cetăţi întărite. Compară cu cap. 11,5-12.
14:7 El a zis lui Iuda: Să zidim aceste cetăţi, şi să le înconjurăm cu ziduri, cu turnuri, cu porţi şi cu zăvoare; ţara este încă a noastră, căci am căutat pe Domnul, Dumnezeul nostru. L-am căutat, şi El ne-a dat odihnă din toate părţile. Au zidit dar, şi au izbutit.
Să zidim aceste cetăţi. Se face referire la un sistem general de apărare, atât în sud împotriva Egiptului, cât şi în nord împotriva lui Israel. Asa a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-şi întări regatul şi a se pregăti împotriva pericolelor care aveau să apară cu siguranţă, aşa încât poporul său să nu sufere din cauza agresiunilor vecinilor ostili.
14:8 Asa avea o oştire de trei sute de mii de oameni din Iuda, care purtau scut şi suliţă, şi două sute optzeci de mii din Beniamin, care purtau scut şi trăgeau cu arcul, toţi oameni viteji.
Scut [Pavăză, KJV]. Scuturi mari (vezi la 2 Cronici 9,15; 1 Regi 10,16).
Trei sute de mii. Compară cu cap. 13,3. Probabil că nu aceasta era mărimea armatei permanente a lui Asa, ci doar numărul bărbaţilor din popor în stare să poarte arma, care să fie disponibili în caz de urgenţă.
14:9 Zerah, Etiopianul, a ieşit împotriva lor cu o oştire de un milion de oameni şi trei sute de care, şi a înaintat până la Mareşa.
Zerah, Etiopianul. Până acum n-am putut să-l identificăm pe Zerah din rapoarte contemporane. Întrucât erau cuşiţi în vestul Arabiei şi în estul Africii pe malurile Mării Roşii (vezi Genesa 10,6), Zerah s-ar fi putut să fie din regiunea aceea. Se poate să fi avut în armata sa trupe auxiliare libiene din Egipt, unde domnea o dinastie libiană. Asa făcuse tot ce putuse pentru a întări apărarea naţională şi pentru a instrui armata (2 Cronici 14,6-8). Astfel că atunci când Zerah a lovit, Iuda era pregătit.
Un milion. [O mie de mii, KJV]. Unii consideră că numărul acesta simetric (în engl., n. tr.) exprimă ideea unei oştiri foarte mari, tot astfel cum astăzi vorbim despre "miriade" fără intenţia de a sugera ideea de exact sau chiar aproximativ "zece mii", sensul literal al termenului. Aceia care susţin părerea aceasta spun că un milion de oameni ar fi total exagerat. Oricum ar fi, forţele lui Zerah erau evident o "mulţime" copleşitoare pentru Asa şi oştirea lui. Vezi p. 122,123.
Mareşa. Una dintre cetăţile întărite pe care le zidise Roboam (cap. 11,8). Era aşezată în câmpia lui Iuda, cam la 15 km sud-vest de Ierusalim.
14:10 Asa a mers înaintea lui, şi s-au înşiruit de bătaie în valea Ţefata, lângă Mareşa.
Valea Ţefata. La nord-vest de Mareşa este o oază largă care se deschide în câmpia filisteană. Aceasta este probabil regiunea la care se face referire. Odată cu sosirea oştirilor lui Asa, Zerah s-a retras în partea mai largă a oazei, unde putea să se folosească de carele sale.
14:11 Asa a chemat pe Domnul, Dumnezeul lui, şi a zis: Doamne, numai Tu poţi veni în ajutor celui slab ca şi celui tare: vino în ajutorul nostru, Doamne Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim, şi în Numele Tău am venit împotriva acestei mulţimi. Doamne, Tu eşti Dumnezeul nostru: să nu iasă biruitor omul împotriva Ta!
A chemat pe Domnul. Asa pregătise cetăţi de apărare şi avea o oştire mare şi bine echipată. Dar el se bizuia nu doar pe arme sau oameni, ci şi pe Dumnezeu. Când a dat piept cu vrăjmaşul, a făcut lucrul acesta în Numele Domnului şi ca reprezentant al Lui.
Împotriva Ta. Înfruntându-l pe Zerah în Numele Domnului, Asa a realizat că propria sa înfrângere ar fi fost o înfrângere pentru Domnul.
14:12 Domnul a lovit pe Etiopieni dinaintea lui Asa şi dinaintea lui Iuda, şi Etiopienii au luat-o la fugă.
Domnul a lovit. Domnul l-a făcut în stare pe Asa să câştige o biruinţă uimitoare. Iuda avea vrăjmaşi puternici, atât la nord, cât şi la sud. Lăsat singur, el ar fi cedat repede înaintea forţei superioare a oştirilor desfăşurate împotriva lui. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, a fost invincibil. Atacul lui Zerah a fost ultima ameninţare serioasă cu care Iuda avea să dea piept dinspre sud. De aici înainte, vrăjmaşii lui au fost din nord, întâi Asiria sub Sanherib şi apoi Babilonul sub Nebucadneţar, care a adus naţiunea la dezastru.
14:13 Asa şi poporul care era cu el i-a urmărit până la Gherar, şi Etiopienii au căzut fără să-şi poată scăpa viaţa, căci au fost nimiciţi de Domnul şi de oştirea Lui. Asa şi poporul lui au făcut o pradă mare;
Gherar. O cetate situată la aprox. 17,7 km sud de Gaza, pe drumul spre Egipt.
Oştirea Lui. Oştirea lui Asa. Poporul lui Dumnezeu era unealta din mâinile Sale pentru a face lucrarea Lui.
14:14 au bătut toate cetăţile din împrejurimile Gherarului, căci groaza Domnului căzuse peste ele, şi au jefuit toate cetăţile, a căror pradă era mare.
Au bătut toate cetăţile. Cetăţile acestea din jurul Gherarului erau cetăţi filistene. Desigur că ele îl ajutaseră pe Zerah.
Groaza Domnului. Când Dumnezeu Îşi manifestă puterea în favoarea poporului Său, o frică supranaturală pune stăpânire pe vrăjmaş, şi nu mai există curaj şi forţă de a rezista (vezi cap. 17,10).
14:15 Au lovit şi corturile turmelor, şi au luat cu ei o mare mulţime de oi şi de cămile. Apoi s-au întors la Ierusalim.
Cămile. Gherarul era la hotarul deşertului sudic dintre Palestina şi Egipt, prin urmare locuitorii ţinutului aceluia aveau multe cămile (vezi 1 Samuel 27,9; 30,17).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-15 PK 110-112
2-9 �
PK 110
11-13 �
PK 111