12:7 Şi dacă a văzut Domnul că s-au smerit, cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Şemaia: S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor, şi mânia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Şişac;
Când a văzut Domnul. Domnul n-are plăcere de suferinţa pe care şi-o atrag călcătorii de lege, ci este mereu cu luare aminte să vadă dacă nu cumva ei se abat de la nelegiuirile lor, pentru ca pedepsele cu care sunt ameninţaţi să poată fi înlăturate (vezi Exod 18,30-32).
Le vin în ajutor. [Le voi da oarecare scăpare, KJV]. Judecata căzuse deja în mare măsură. Domnul voia acum să acorde izbăvire unei rămăşiţe, neîngăduind să vină asupra lor nimicirea deplină pe care o meritau nelegiuirile lor (vezi 2 Cronici 12,12; Ezra 9,13; Isaia 1,9).
Asupra Ierusalimului. Deoarece poporul s-a pocăit, ameninţarea cu nimicirea imediată a Ierusalimului a fost retrasă. Totuşi, ameninţarea nimicirii plana încă asupra cetăţii şi urma să fie înfăptuită dacă poporul continua să trăiască în păcat.