6:9 Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare.
Cei ce vor să se îmbogăţească. [,,Care vor să fie bogaţi”; KJV]. Pavel îşi continuă discuţia cu privire la învăţătorii religioşi. Totuşi principiile acestea se aplică la toţi creştinii. Cei care vor să se îmbogăţească hrănesc în ei înşişi o pasiune care cu timpul va distruge calităţile mai fine ale sufletului. Omul nu poate servi în acelaşi timp şi lui Dumnezeu şi lui Mamona (vezi Matei 6:24; Iacov 1:8–11).
Cad. Dorinţa de îmbogăţire prezintă riscul ca omul să ajungă la compromis cu principiile (vezi Iacov 1:12–15).
Pofte. Vezi Romani 7:7.
Nesăbuite. [,,Nebuneşti”, KJV]. Sau ,,neînţelepte”, ,,neraţionale”. Indiferent de motivele pe care le au oamenii pentru alergarea lor impetuoasă după bogăţii, puţine se dovedesc a fi întemeiate atunci când sănătatea este slăbită sau când moartea este aproape. Strângerea de averi mari presupune neglijarea altor probleme importante. Este aproape sigur că datoriile zilnice ale creştinului, care cer timp şi atenţie personală, sunt reduse astfel la minimum.
Cufundă. [,,Îneacă”, KJV]. Prin însăşi natura ei, pofta după bogăţii este o ameninţare pentru viaţa şi sănătatea spirituală. Puterea de amăgire a bogăţiilor este comparată aici cu falsul simţ de siguranţă pe care îl posedă un înotător mediocru care încearcă să înoate într-un loc necunoscut.
Prăpăd. [,,Distrugere” KJV]. Gr. olethros, ,,ruină”; vine de la un cuvânt care înseamnă ,,a distruge”. În greaca clasică olethros e folosit pentru a descrie nimicirea proprietăţii. Aici Pavel observă ruina, din viaţa aceasta, a celor mai fine calităţi ale sufletului, care rezultă din alergarea după bogăţii. Legăturile gingaşe dintre părinte şi copil sunt adesea sacrificate pe altarul câştigului. Atmosfera fericită a unui cămin mulţumit este adesea distrusă de o alergare vijelioasă după avere. Trăsăturile bune ale caracterului omului suferă întotdeauna când acesta îşi măsoară valoarea muncii doar prin remuneraţia pe care o primeşte.
Pierzare. Gr. apoleia, ,,ruină cumplită”, ,,distrugere totală”, de la un cuvânt care înseamnă ,,a distruge complet”, ,,a pieri”. Omul care îşi îngăduie să fie prins în cursă de momeala bogăţiilor, îşi distruge pacea minţii, rupând adesea legăturile bazate pe afecţiune, în viaţa aceasta, şi fiind în cele din urmă sortit nimicirii depline. Totuşi, nu există temei biblic pentru credinţa că cei nemântuiţi vor trăi veşnic în mijlocul flăcărilor chinuitoare. După judecată păcatul şi păcătoşii vor fi nimiciţi pentru totdeauna (vezi Matei 25:41; Ioan 3:16; Apocalipsa 20:15).