6:6 Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.
Evlavia. Literal, ,,temerea de Dumnezeu”, adică adevărata ,,evlavie”, care reprezintă corect principiile creştine şi satisface cele mai adânci dorinţe ale inimii (vezi cap. 2:2; 3:16; 4:7, 8; 6:3).
Mulţumire. Aici Pavel arată care este bunul cel mai de preţ pe care îl poate avea omul. Bărbaţii şi femeile au răscolit lumea pentru a găsi pacea minţii şi a inimii. Anual oamenii cheltuiesc sume uriaşe căutând mulţumirea sufletească în distracţii, turism, băuturi alcoolice şi satisfacerea pasiunii fizice. Totuşi, obiectivul căutării lor nu este atins, deoarece omul trăieşte încă aşa cum îi spune conştiinţa şi nu are răspuns la problema destinului său veşnic. Însă darul lui Dumnezeu nu numai că oferă viaţa veşnică, ci aduce şi pacea minţii care, în mijlocul incertitudinilor vieţii, s-a deprins să se încreadă într-un Dumnezeu iubitor. Când prietenii sau străinii îl înţeleg greşit, când infirmităţile încep să sape tăria tinereţii, când cei dragi îi mor, atunci creştinul găseşte în religia sa o pace sfântă, care-i dă mulţumire, curaj şi nădejde. Slava trecătoare a lumii nu pune stăpânire asupra lui, el cunoaşte o ţară mai bună şi un Stăpân mai de încredere. Avându-L pe Dumnezeu ca unic ajutor, creştinului nu-i trebuie nimic mai mult. Calm şi sigur, el stă în contrast cu oamenii nervoşi, neliniştiţi şi nesatisfăcuţi din lumea din jurul său (vezi Matei 11:28–30; Filipeni 4:11, 12).
Câştig. O astfel de încredere netulburată în providenţa lui Dumnezeu e mult mai valoroasă decât posedarea temporară de bunuri materiale. Lista de sinucigaşi cuprinde mulţi bărbaţi şi multe femei care erau bogaţi în bunurile acestei lumi, dar săraci în recunoştinţă divină.