6:1 Toţi cei ce sunt sub jugul robiei, să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău.
Cei supt jugul robiei. Gr. douloi, ,,sclavi” (vezi Ioan 8:34; Efeseni 6:5). Sclavia era parte integrantă a sistemului roman şi din această clasă socială făceau parte majoritatea credincioşilor din biserica primară. Totuşi în biserică erau atât sclavi cât şi stăpâni. Pentru a vedea sfatul lui Pavel către stăpânii şi robii creştini vezi Efeseni 6:5–9; Coloseni 3:22– 4:1.
Vrednici de toată cinstea. Compară cu Efeseni 6. 5.
Numele lui Dumnezeu. Adică persoana şi autoritatea Dumnezeirii. Atât în greacă cât şi în ebraică, ,,numele” unei persoane se referă la persoana însăşi şi la caracterul ei. Tot ce reprezintă persoana, natura ei, erau cuprinse în numele ei.
Învăţătura. [,,Doctrina sa”, KJV]. Vezi cap. 4:6, 16; 5:17). Creştinismul nu ar fi fost mai mult decât o teorie filozofică dacă învăţăturile lui nu ar fi schimbat morala omului şi nu i-ar fi putut oferi acestuia o nădejde care depăşeşte orice dezamăgire pământească. În felul acesta valoarea ,,învăţăturii” Evangheliei constă în calitatea caracterului dezvoltat în vieţile credincioşilor.
Vorbite de rău. [,,Hulite”, KJV]. Dacă slujbaşii din biserica primară ar fi atacat instituţia sclaviei, care era permisă de legea romană, ar fi făcut creştinismul să apară în opoziţie cu legea şi ordinea. Ar fi putut cauza insurecţii şi vărsare de sânge. În felul acesta Dumnezeu şi Evanghelia ar fi fost ,,vorbite de rău.”