6:17 Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe, şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.
Îndeamnă. Cuvântul acesta este frecvent folosit în această epistolă (vezi cap. 1:3, 18; 5:7; 6:13) pentru a arăta îngrijorarea lui Pavel cu privire la spiritualitatea bisericii, mai ales de când începuse să îşi dea seama că lucrarea lui s-ar putea să se încheie în curând.
Bogaţi. În v. 5–10 Pavel avertizează cu privire la primejdiile spirituale grave cu care se confruntă cei ,,bogaţi”, adică cei care aspiră după siguranţă materială. Aici el îi sfătuieşte pe creştinii care sunt deja bogaţi în bunurile pământeşti. S-ar putea ca aceştia să fi fost binecuvântaţi din belşug în afaceri sau să fi moştenit o avere. Pavel arată clar că bogăţiile nu sunt rele în ele însele şi că ar putea chiar să reprezinte o valoare pentru biserică.
În veacul de acum. [,,În lumea aceasta”, KJV]. Gr. nun aion, ,,era de acum”.
Îngâmfe. Deoarece bogăţia aduce posesorilor ei influenţă, putere şi mulţumire de sine, ei trebuie să fie continuu atenţi ca nu cumva, din mândrie, să o întrebuinţeze rău, asigurându-şi favoruri sau alte avantaje.
Bogăţii nestatornice. Vezi Iacov 1:10, 11.
Dumnezeu. Asigurarea că Dumnezeu îl iubeşte pe om cu mult mai mult decât ar putea cel mai bun părinte să îl iubească pe copilul său (vezi Matei 7:9–11; Luca 11:9–13) constituie cea mai mare bogăţie a creştinului. În încrederea pe care o are creştinul că Dumnezeu îi va împlini toate nevoile (vezi Matei 6:19, 33), preocuparea de a strânge bunuri pământeşti devine un lucru secundar.
Bucurăm. Dumnezeu intenţiona ca toată creaţiunea să-I aducă Lui şi tuturor făpturilor Sale ,,bucurii” şi ,,desfătări veşnice” (vezi Psalmi 16:11).