6:16 singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin.
Nemurirea. Adică numai Dumnezeu posedă în Sine viaţă fără sfârşit. Toate fiinţele create sunt muritoare şi trebuie să împlinească anumite condiţii pentru a-şi menţine viaţa (vezi 1 Corinteni 15:54). Unii comentatori cred că apostolul se poate să fi folosit cuvântul ,,singurul” ca o mustrare subînţeleasă şi ca un protest împotriva zeificării populare şi a acordării de onoruri divine împăratului Romei.
Lumină. Ca esenţă a lui Dumnezeu (vezi Iacov 1:17; 1 Ioan 1:5) şi ca haină a Sa, în sens figurat (vezi Psalm 104:2).
Apropii. Păcatul l-a despărţit pe om de Dumnezeu (Isaia 59:2) şi în condiţia sa de muritor omul nu poate trăi în prezenţa divină.
Pe care nici un om nu L-a văzut. Vezi 1 Timotei 1:17; Coloseni 1:15. Pavel se referă aici în mod deosebit la prima persoană a Dumnezeirii.
A Lui să fie cinstea. Adică, aceste însuşiri sunt pururi atributele lui Dumnezeu şi e cea mai mare bucurie a Creştinului să atribuie aceste onoruri lui Dumnezeu.